Obiective Naturale / Chei / Cheile Bistritei / Cheile Bistritei / 
Cheile Bistritei

Cheile Bistriței

 

Cheile Bistriței reprezintă un obiectiv turistic geografic important din zona Olteniei. Acesta se remarcă atât prin peisajele atrăgătoare, dar și prin abundența florei și faunei.

 

Localizare

 

Cheile Bistriței sunt situate în apropierea satuluiBistrița, comuna Costești din județul Vâlcea și sunt cele mai înguste chei în calcare din România, fiind declarate rezervație naturală.

Cheile Bistriței sunt localizate în extremitatea sud-vestică a Masivului Buila-Vânturarița, fiind sculptate de râul Bistrița, ce-și adună izvoarele din nordul Munților Căpățânii.

 

Elemente geografice

 

Masivul Buila-Vânturarița este secționat de mai multe văi adanci cu aspect de chei.

Evoluția acestor văi a fost legată inițial de fenomenul de epigeneză, ca urmare a instalării lor pe liniile de falie care fragmentau depozitele barremian-aptiene.

Ulterior, adâncirea s-a produs în calcarele jurasice superioare, proces stimulat, pe de o parte, de înălțarea masivului, iar pe de altă parte de subsidența din regiunea subcarpatică.

Dintre aceste formațiuni, Cheile Bistriței sunt cele mai evoluate, măsurând 1,2 km și având un traseu adaptat perfect liniilor structurale din sudul muntelui Arnota.

Cheile se caracterizează prin existenţa repezişurilor şi pragurilor în talveg, fenomenelor de marmitaj (marmite laterale, de fund, suspendate) şi gurilor de peşteri în versanţi, la diferite altitudini.

Râul Bistriţa este un afluent al râului Olt, vârsându-se în acesta în apropierea comunei Băbeni-Bistriţa, între gurile de vărsare ale rîurilor Govora şi Luncavăţ.

Bistrița izvorăşte din Munţii Căpăţânii şi este format prin unirea a două pârâuri principale: Gurgui (vest), cu izvoarele în Curmătura Rodeanu şi Cuca (est), cu izvoarele în Curmătura Zănoaga. Acestea își măresc treptat debitul și se unesc la cantonul „Între Râuri”, formând râul Bistriţa.

La originea sa sunt mai multe izvoare care pornesc de sub culmile munţilor Văleanu, Rodeanu, Zănoaga, Govora, Netedu. Râul străbate bara calcaroasă a masivului săpând chei în extremitatea sud-vestică a acesteia, adunând apele din Munţii Bulzu şi La Clae (versanţii estici), prin numeroase pâraie (Pârâul Fântânii, Pârâul Bulzului) şi din Muntele Arnota (versantul vestic).

În cursul său meandrat până la Olt, Bistrița străbate dealurile subcarpatice pe o distanţă de circa 42 km, bazinul având o suprafaţă de 384 km2. Dacă se adaugă și lungimea izvoarelor sale și a afluenţilor, lungimea totală este de circa 60 km.

Drumul forestier ce trece prin Cheile Bistriței urcă la izvoarele râului Bistrița, din Munții Căpățânii, sub vârful Zmeuratului cu o înălțime de 1938 de metri. Înaintea acestui drum,  cheile erau străbătute de o cale ferată forestieră.

Cheile Bistriței Vâlcene se remarcă prin frumusețea reliefului carstic cu pereți înalți, stânci, peșteri dar și prin flora și fauna deosebit de bogate în specii rare, protejate de lege.

Diversitatea ecosistemelor forestiere din cadrul acestei zone este mare datorită reliefului carstic și a climatului relativ blând cu influențe submediteraneene (păduri de fag și amestec fag-molid).

 

 

Flora și fauna

 

Fauna rezevației este una diversificată, alcătuită din mamifere, păsări și insecte.

Cheile Bistriței conferă condiții pentru supraviețuirea unor mamifere importante, precum carnivorele mari reprezentate de urși (Ursus arctos), lupi (Canis lupus) și râși (Lynx lynx).

În acestă zonă trăiesc și mamifere mici, precum pisici sălbatice (Felis silvestris), jderi de pădure (Martes martes), bursuci (Meles meles).

Ierbivorele sunt reprezentate de capre neagre (Rupicapra rupicapra), cerbi și căprioare (Capreolus capreolus).

Apele râurilor sunt populate cu păstrăvi (Salmo trutto fario).

Spectrul faunistic este completat de numeroase specii de insecte, unele consumatoare de lemn (xilofage), altele defoliatoare sau consumatoare de necromasă.

Flora(păduri de fag și amestec fag-molid) este una specifică lanțului muntos al Carpaților Meridionali. Peste 450 de specii de plante se regăsesc în vegetația specifică a cheilor Bistriței.

Flora este bogată în specii rare și protejate.Astfel, stâncăriile calcaroase păstrează specii declarate monumente ale naturii: floarea de colț, cetina de negi, garofița albă, tisa, tulichina, lâna caprelor, și peste 20 de specii de orhidee protejate de lege.

Pe lângă relieful săpat de râu în calcarele munților Arnota, un punct de atracție îl constituie cele 22 de peșteri, dintre care cele mai cunoscute sunt Peștera Urșilor și Pestera Liliecilor. Intrarea în chei este marcată de o cruce de piatră de aproximativ 5 metri înălțime, sculptată în basorelief.