Obiective Naturale / Chei / Cheile Topolnitei / Desciere Cheile Topolnitei / 
Desciere Cheile Topolnitei

Cheile Topolniței

 

Cheile Topolniței sunt structuri geologice înguste deosebit de pitorești, formate pe valearâului Topolniţa la o altitudine de 400-600 m, în lungime de circa 20 km, situate pe teritoriul Județului Mehedinți.

 

Localizare

 

Cheile Topolniței și Peștera Topolniței alcătuiesc o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip geologicfloristic, faunistic și peisagistic) situată în județul Mehedinți, pe teritoriul administrativ al comunei Cireșu.

 

Particularități geografice

 

Complexul carstic „Topolniţa – Epuran” si Cheile Topolniței au fost declarate rezervație naturala, amplasată la o altitudine de 400-600 m cu o suprafață cuprinsăîn fondul forestier de 56,7 ha. Peștera are o dezvoltare de aproape 25 km, fiind  etajată pe cinci niveluri şi compusă din galerii de dimensiuni gigantice cu forme endocarstice unicat din punct de vedere științific și peisagistic.

Aria naturală cu o suprafață de 106,50 hectare se află în partea sud-vestică a României și cea nordică a județului Mehedinți, încadrată între Munții Mehedinți și Piemontul Getic, în apropierea drumului național DN6.

Geoparcul Platoul Mehedinți a fost declarat arie protejată prin Hotărârea de Guvern nr. 2.151 din 30 noiembrie 2004 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone) și reprezintă o zonă deluroasă (cu un statut mai special datorită gradului destul de ridicat de locuire): înălțimi joase și domoale constituite din șisturi cristaline și calcare atribuite Jurasicului, cu chei, văi, doline, lapiezuri, peșteri, păduri, pajiști și fânețe; cu floră și faună specifică Podișului Mehedinților.

În perimetrul parcului natural sunt incluse mai multe arii naturale protejate, printre care: Complexul carstic de la Ponoarele, Pădurea cu liliac Ponoarele, Cheile Coșutei, Cornetul Babelor și Cerboanei, Cornetul Bălții, Cornetul și Peștera Topolniței, Cornetul Bălții, Izvorul și stâncăriile de la Cămana, Pereții calcaroși de la Izvoarele Cășutei, Peștera Epuran, cuptoarele dacice de prelucrare a fierului.

Complexulcarstic Topolniţa-Epuran va fi introdus in circuitul turistic european prin proiecte ample de amenajare ce se vor realiza cu ajutorul fondurilor europene.

Obiective turistice

 

În versantul stâng al văiiTopolnița s-a format Peștera Sfodea, un obiectiv turistic important din Oltenia, situataproape de localitatea Sfodea (comuna Balta, județulMehedinți), la o altitudine de 435 m și 15 m deasupra văii, fiind opera unui mic pârâu vizibil la 80 m în amonte de deschiderea peșterii. Este o peșteră activă cu porțiuni subfosile, monoetajată, cu o lungime cartată de 700 m. Pestera Sfodea este localizată în Podișul Mehedinți, la mică distanță de localitatea Sfodea (comuna Balta, județul Mehedinți).

Un alt obiectiv turistic este Peştera lui Epuran, situată în apropierea localităţii Jupâneşti, comuna Cireşu din Podişul Mehedinţi, componentă a complexului carstic al Proscăului.

Descoperirea acestei peşteri reprezintă una din cele mai interesante realizări speologice. Este o peşteră mare (3.604 m lungime), cu galerii dispuse pe două etaje, unul superior fosil şi altul inferior activ.

Peştera este un complex de săli şi galerii, cu numeroase ramificaţii, cu blocuri de calcar prăbuşite. În Sala Urşilor se găsesc numeroase schelete de urs de peşteră, fixate în decursul timpului pe planşeu, cu cristale albe de calcit. Cea mai frumoasă zonă a peşterii este Galeria Comorilor, justificată prin bogăţia şi varietatea concreţiunilor. Intrarea este greu de găsit şi duce direct în prima sală, unde se pot admira resturi de ceramică, oase de animale domestice. Spre est coborâm printr-o galerie până la o strâmtoare denumită Strâmtoarea Speranţei şi de aici se parcurg târâş alte strâmtori până la Sala dintre Strâmtori, apoi la Sala Blocurilor Uriaşe. 

Din Sala Prăbuşirilor se trece prin cea mai dificila parte a peşterii, Catacomba Înnămolită, şi se ajunge la Galeria Plăcilor de Nămol, iar în ultima parte peştera prezintă un perete dantelat din calcite, denumit Zidul Chinezesc. Majoritatea sălilor poartă denumiri sugestive precum: Fundătura cu Prăbuşiri, Portiţa Comorilor, Galeria Comorilor, Galeria cu Bazine, Feeria Apelor etc.

Cel mai dificil sector al peşterii este Marele Ramonaj, unde înaintarea se poate realiza numai cu asigurare în coardă, la şase-şapte metri faţă de baza diaclazei. După parcurgerea acestor pasaje dificile se ajunge în Galeria Plăcilor de Nămol, înaltă şi largă, în care înaintarea este mult mai uşoară.

Timpul de parcurgere a etajului superior este de patru-cinci ore, iar a etajului inferior, de opt-zece ore. Explorarea peşterii necesită echipament special. Asemănătoare cu Peştera Topolniţei, Peştera lui Epuran prezintă o mare valoare ştiinţifică, motiv pentru care a fost declarată monument al naturii.