Obiective Antropice / Manastiri / Manastirea Arnota / Descriere Arnota / 
Descriere Arnota

Mănăstirea Arnota

Mănăstirea Arnota este o mănăstire ortodoxă cu obşte de maici, situată în comuna Costeşti, judeţul Vâlcea. Mănăstirea cu hramul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil este una dintre mănăstirile mari ale României. Ea este situatăîntr-un colț pitoresc de pe înălţimile Carpaţilor.

Descriere

Mănăstirea Arnota, prin pictura, arhitectura şi sculptura sa, poate fi considerată unul dintre cele mai reprezentative monumente istorice şi de artă religioasă din ţară.

Mănăstirea Arnota este înscrisă în Lista Monumentelor Istorice (LMI 2010) cu codul VL–II–a–A-09667.

Nicolae Iorga în cartea sa, „Sate și mănăstiri din România”, descrie mănăstirea Arnota astfel: „Iar sus de tot acolo unde atârnă negurile, deosebești printre ele, ca lungă pată albă, Arnota, care strălucește, de departe, în noapte [...] Bisericuța, spoită mai deunăzi, are tipul curat al clădirilor lui Matei-Vodă, căci Brîncoveanu, a dres aici numai o fântînă. Pridvorul e închis; pe lături zimți, cîte trei ferești, ocnițe rotunde, deschise sus, iar în rîndul de jos închise; un singur ciubuc la mijloc, fără săpături. În pronaos doarme într-un mormînt înnalt, de marmoră, cu săpături ce înfățișează tunuri, tobe, semn de războiuși stema țerii, Matei Basarab, iubitul Domn și părinte bătrîn. La picioarele sale stă Danciul din Brîncoveni, ale cărui rămășițe au fost aduse din Mitropolia de la Alba-Iulia...”.

Scriitorul Marin Dinuțăvorbește în cartea sa intitulată „Mănăstiri din România” despre maicile de la Mănăstirea Arnota: „De atunci (1999) au trecut doar câțiva ani și am găsit locaşul îmbogățit cu două rânduri de chilii noi, iar cele vechi, de la intrare, renovate, zugrăvite și luminoase.Măicuțele-albine sfințiseră locul cu ajutorul Sfântului Duh.

Istoric

Mănăstirea Arnota este ctitorită de Matei Basarab în 1633-1634, pe temelia unei biserici mai vechi, fiind amplasată pe muntele Arnota la altitudinea de 820 m, în apropierea Mănăstirii Bistriţa.

Legat de construirea bisericii există o legendă: se spune că urmărit de turci, Matei Basarab  își pierde urma în ziua de Mihail și Gavril printre trestiile și răchițele unei mlaștini,ce se afla pe locul actualei mănăstiri. Schimbând hainele cu ale unui arnăut credincios, turcii l-au urmărit pe acesta și l-au ucis. Drept recunoștință, domnitorul a poruncit să se asaneze mlaștina și a ridicat pe locul acela o mănăstire cu hramul Sfinții Mihail și Gavril.

Există anumite indicii că mănăstirea Arnota datează din secolul al XVI-lea, prin prisma faptului că arhitectura este asemănătoare acestui secol, iar mărturia lui Matei-Basarab, descoperită într-un hrisov susține ctitoria acestuia: „Iată dar am dăruit domnia mea acest întru tot cinstit și bine închipuit ce iaste mai cinstiti preste toate cinstitele daruri, hrisovul domniei meale, sfinții și dumnezăieștii mănăstiri, care e de noi zidită, ce iaste în muntele Arnotri, unde iaste hramul sfinților Mihail și Gavril”.

Cercetările din anul 1974, efectuate sub îndrumarea Direcţiei Monumentelor Istorice, au permis să se constate că la temelia actualei biserici se găsesc urmele altor biserici încă nedatate, care au existat în locația mănăstirii actuale.Din anul 1999 Arnota a devenit mănăstire de maici.

Ansamblul Mănăstirii Arnota

Domnitorul Constantin Brâncoveanu a adăugat mănăstirii pridvorul cu turla, la începutul domniei sale, odată cu reparaţiile, în anii 1705-1706. Domnitorul a mai reconstruit catapeteasma, o adevărată operă de artă sculpturală, în stil brâncovenesc (din 1913 se află la muzeul din Bucureşti), renovează pictura, fără să o înlocuiască pe cea originală și înlocuiește ușile de la intrare cu unele din lemn de castan. Uşa bisericii, sculptată în lemn de castan, are o inscripţie în limba slavonă, în care se spune astfel: „Aceste uşi le-a făcut Constantin Brâncoveanu vel-logofăt”. Ele păstrează pictura originală „dreasă” sub evlaviosul domn, când s-a zugrăvit şi pridvorul, pe care tot el îl adăugase, pictura care nu a rezistat până astăzi. Pictura iniţială are o mare valoare artistico-documentară, foarte valoros fiind şi portretul lui Matei Basarab, realizat în 1644 de zugravul Stroe din Târgovişte.
Biserica
mânăstirii este o construcție mică, cu o linie simplă şi sobră, fiind realizată după un plan trilobat, cu abside poligonale şi pridvor deschis. Naosul este despărțit de pronaos printr-un zid care lasă pentru circulație o deschidere de mărimea unei uși. Altarul este acoperit cu o boltă absidială. Deasupra naosului este aşezată o turla înaltă, octogonală, iar pe pridvor este o alta turlă mai mică, cea din timpul lui Brâncoveanu.
Pridvorul mare brâncovenesc, comparat cu restul bisericii, este deschis, susținut de șase coloane masive din piatră. Ușa de la intrare este din lemn de castan, sculptată, fiind o adevărată operă de artă. Ușa de intrare are pe ea inscripția:  „Aceste uși le-a făcut Constantin Brâncoveanu vel logofăt” (deci, înainte de perioada domniei).
Faţadele au fost împărţite cu ajutorul unui brâu din cărămidă aparentă în două registre: cel inferior, în care se observă frumoase firide rotunjite şi cel superior, în care s-au realizat ocniţe adâncite. Pereţii şi turlele sunt înfrumuseţate cu ornamente din cărămidă aparentă.

Renovarea bisericii s-a făcut între anii 1852-1856, de către domnitorul Barbu Ştirbei, care a dărâmat chiliile vechi din vremea lui Matei Basarab, deja ruinate şi ridică aici alte clădiri, după planul unor arhitecţi străini.

În anul 1934 s-au mai zidit unele chilii care există şi astăzi, într-una fiind amenajat un mic muzeu în care au fost expuse odoarele mânăstirii, iar între anii 1954-1958 a fost consolidat întregul aşezământ monahal şi s-au introdus instalaţii de apă şi încălzire.

În pronaosul bisericii actuale se află două morminte: mormântul lui Matei Basarab (mort la 9 aprilie 1654, îngropat mai întâi la Târgovişte şi adus apoi la Arnota, după răscoala Seimenilor), şi mormântul lui Danciu vel-vornic, tatăl lui Matei Basarab, fost oştean al lui Mihai Viteazul, căzut în timpul luptelor din Transilvania, duse alături de eroul de la Turda, înmormântat în anul 1604 la Alba-Iulia, rămăşitele lui pământeşti fiind aduse la Arnota în 1648. 

Înscrisul de pe piatra de mormânt a lui Matei Basarab este de o deosebită finețe artistică: „Aici zace Matei Basarab, cu mila lui Dumnezeu, odinioară stăpân și domn al Țării Românești, bărbat înțelept, îndurător și milostiv, înnoitor a multor biserici și mănăstiri, niciodată biruit, ci biruitor și a multor învingeri, învingător prea slăvit, dușmanilor înfricoșat, pretenilor de folos, îmbogățitor al țării sale, cel ce cu multă bogăție și întru toate îndestulat, în bună pace a domnit 23 ani, a adormit întru Domnul la cinstite bătrânețe, în anul Domnului 1654”.

În exterior, zidul bisericii este înconjurat la mijloc de un brâu de cărămida în relief. Deasupra brâului sunt ocnițe adâncite, iar registrul inferior are firide superficiale rotunjite. Fațadele bisericii, în același stil bizantin, au fost inițial modelate în cărămidă aparentă, formând asize verticale și orizontale ce alternau cu brâie de tencuială.

Stroe din Târgoviște (anul 1644) a realizat pictura Mănăstirii Arnota carepăstrată în forma ei originală. În pronaos, cu prilejul renovării din anii 1705-1706, zugravul Ioanichie Sin Preda a intervenit asupra picturii. Fresca, atribuită zugravului Stroe din Târgoviște prezintă trăsăturile caracteristice picturii de la sfârșitul secolului al XVII-lea: expresivitatea chipurilor sobre și concentrate, conturarea siluetelor prin câteva tușe de culoare, medalioane din motive florale. Albastrul cenușiu, alături de roșul grenat, dinamic, vor deveni caracteristice iconografiei din epoca brâncovenească. În pronaos sunt pictați domnitorul Matei Basarab cu soția sa Elena, ținând în mâini biserica, apoi Danciu vel vornic, tatăl lui Matei Basarab, Preda vel spătar cu soția sa Stanca și fiul lor, Papa, tatăl lui Constantin Brâncoveanu, Datco Colea, Radu, Barbu și Vâlsan.