Obiective Antropice / Centre de etnografie, folclor si arta populara / Centru Etnografic Novaci / Descriere Centru Etnografic Novaci  / 
Descriere Centru Etnografic Novaci

 

Centru de etnografie, folclor și artă populară: Novaci

 

Caracterul etnografic și folcloric al centrului Novaci este generat în primul rând de forța cu care localnicii și-au păstrat obiceiurile străvechi precum și de ospitalitatea cu care întâmpină vizitatorii zonei.

 

Localizare

 

Orașul Novaci este situat la poalele munților Parâng, la o altitudine de 600 m, la o depărtare de 44 km de Târgu Jiu și la 80 km de Râmnicu Vâlcea.

Din punct de vedere administrativ, oraşul are o suprafaţă de 24.250 ha (din care 6.608 ha este teren agricol, 10.133 ha sunt acoperite cu păduri) şi are în componenţă patru sate: Berceşti, Hirişeşti, Pociovalişte şi Siteşti.

Orașul și teritoriul său administrativ sunt traversate de drumul transalpin DN 67C (DN 67 – Novaci – Obârșia Lotrului – Șugag – Sebeș/E81, 148 km), care traversează patru județe (Gorj, Vâlcea, Alba, Sibiu) și trei munți (Parâng, Lotru, Șureanu). Altitudinea maximă a acestui drum transalpin este atinsă în Pasul Urdele, la 2.141 m altitudine, fiind cel mai înalt pas rutier din România. DN 67C mai este cunoscut și sub numele de „Drumul Regelui”, fiind construit în timpul domniei regelui Carol al II-lea, înainte de cel de-al doilea război mondial.

 

Istoric

 

Deși localitatea este atestată oficial în anul 1502 într-un document al lui Radu cel Mare, istoria acesteia este, de fapt, mult mai veche, toponimiile şi vestigiile istorice plasând-o în timpul antichităţii.

În anul 1847 a fost înființat Plaiul Novaci care a funcționat ca un important punct vamal. Până în 1968, pe teritoriul actual al oraşului, organizarea administrativă cuprindea: comuna Novaci cu satele Novaci - Români, Novaci - Străini şi Hirişeşti, comuna Pociovaliştea cu satele Pociovaliştea, Bălani, Ghebani, Huluba şi Siteşti; comuna Cernădia cu satele: Bereşti, Măgura şi Schela (Vlădoiu). În anul 1968, comuna Novaci a fost ridicată la rangul de oraş.

Populaţia orașului a suferit puternice influenţe demografice şi etnoculturale dinspre satele Mărginimii Sibiului şi din Valea Sebeşului, la fel cum s-a întâmplat în aproape toate zonele submontane dintre Gilort şi Bistriţa.  Mai demult, în perioada când situaţia politică a făcut din Mărginimea Sibiului un loc nesigur pentru viaţa ciobanilor, unii dintre aceştia au părăsit Sibiul şi şi-au mutat gospodăriile aici. Localnicii au fost primitori cu familiile sibiene, dar au avut grijă să-şi păstreze statutul de întemeietori ai satului. Prin urmare, le-au permis ciobanilor sibieni să se aşeze pe cealaltă parte a râului decât cea locuită de ei, care de atunci poartă numele de  Novaci-Străini, iar locuitorii ei - ungureni. Râul ce traversează aşezarea, Gilortul, a fost considerat un fel de graniţa ce între cele două identităţi coabitare.

 

Etnografie, folclor și artă populară  

 

Având în vedere că de sute de ani locuitorii din Novaci au ca și principală ocupație oieritul, sărbătorile pastorale sunt principalele evenimente din viața localității.  

Când Alexandru Vlahuţă, autorul lucrării „România pitorească”, a sosit în Novaci, acesta era doar un sat nealterat de influenţele moderne. Ajungând în timpul desfăşurării unei sărbători populare, scriitorul descrie fascinat petrecerea oierilor, muzica interpretată la scripcă şi cobză şi costumele populare ale oamenilor, în doua culori, alb şi negru.

Acest obicei vechi al ungurenilor s-a păstrat până în ziua de azi. Se numeşte „Urcatul oilor la munte” şi se organizează în a treia duminică a lunii mai, după care, a doua sau a treia zi, ciobanii își iau familiile şi pleacă la munte cu oile. Astăzi, sărbătoarea este marcată de vizite oficiale şi de petrecăreţii din împrejurimile oraşului, punctul culminant al evenimentului fiind retragerea în pădurea „Dumbrava” de lângă Novaci, unde se organizează o petrecere.

Principalele elemente de patrimoniu etnocultural sunt:

•arhitectură şi tehnică populară - gospodării ţărăneşti tradiţionale specifice zonelor submontane, instalaţii de prelucrare artistică a lemnului, a produselor lactate, a lânii (dărac, război de ţesut, vârtelniţe, furci de tors, pive, putinei, mori de apă, joagăre acţionate hidraulic etc.);

• creaţie artistică populară: port popular (asemănător zonelor Mărginimea Sibiului şi Valea Sebeşului), în două culori, alb şi negru, cusături artistice, ţesături tradiţionale – obiecte de decoraţiuni interioare;

• obiecte de mobilier ţărănesc - obiecte de lemn decorate artistic prin încrustare;

• rapsozi populari, dansuri populare, ansambluri corale şi formaţii de fluieraşi.

Pe lângă sărbătoarea pastorală „Urcatul oilor la munte”,turiștii care vizitează zona pot participa la numeroase manifestări populare tradiţionale:

v  Sânzienele (Drăgaicele) – 24 iunie. Cu această ocazie, turiștii pot admira punerea în scenă a unor reprezentări mitice ale vegetației. Se organizează festivaluri de muzică populară, hore și se respectă tradițiile în care băieții merg la hore cu coronițe de sânziene la pălărie iar fetele poartă la brâu flori;

v  Armindeni (1 mai) este ziua în care se împodobesc cu ramuri verzi porțile caselor pentru a apăra oamenii și animalele de spiritele malefice;

v  Căluşarii – străbat satele în săptămâna Rusaliilor;

v  Colindeţul, cu care se întâmpină Crăciunul.

           

Obiective culturale

 

Turiștii iubitori de monumente istorice pot vizita în cadrul centrului de etnografie, folclor și artă populară Novaci obiective care sunt înscrise pe Lista Monumentelor Istorice 2010:

®    Biserica din lemn cu hramul „Sfântul Dumitru” (sec. XVIII), cod LMI GJ-II-m-B-09338, în oraşul Novaci;

®    Biserică din lemn cu hramul „Sfinţii Voievozi” (1758), cod LMI GJ-II-m-B-09311, construită în satul Hirişeşti;

Biserică din lemn cu hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” (1834), cod LMI GJ-II-m-B-09243, ridicată în satul Berceşti.