Obiective Naturale / Chei / Cheile Galbenului / Descriere Cheile Galbenului / 
Descriere Cheile Galbenului

 

Cheile Galbenului

 

Cheile Galbenului sunt structuri geologice deosebit de pitorești formate pe valea râului Galben, în  partea de nord-est a judeţului Gorj.

 

Localizare

 

Cheile Galbenuluisunt situate în arealul Parâng-Olteț, la 3 km de Comuna Baia de Fier, în partea de nord-est a județului Gorj, fiind străbătute de râul Galbenului, turistul având ocazia de a vizita şi Peștera Muierilor.

 

Comuna Baia de Fier este aşezată în Depresiunea Getică din Subcarpaţii Meridionali, sub capătul răsăritean al Munţilor Parâng, la o distanţă de 49 km de Municipiul Târgu-Jiu în partea de nord-vest a judeţului Gorj. La est este mărginită de Râul Olteţul. La vest Pârâul Botoca separă administrativ comuna de oraşul Novaci. La est un hotar convenţional limitează comuna de comuna Bumbeşti-Pitic. La nord culmea calcaroasă cu stâncile terminate spre soare aparţinând Munţilor Parâng formează un hotar natural.

       Prin aşezarea ei se află aproape la egală depărtare de toate comunele cu care se învecinează. Situată la o altitudine de 700 m deasupra nivelului mării, face parte din șirul de sate de sub culmea Carpaţilor Meridionali.

      Comuna are o suprafață administrativă de 12.025 ha şi 4.190 locuitori, având în administrare următoarele localități: Baia de Fier și Cernădia.

       Pe teritoriul comunei se află singura mină de grafit de pe teritoriul țării.

 

Particularități geografice

 

Cheile s-au format prin fenomenul de eroziune, care a început în urmă cu multe milioane de ani prin acţiunea râului Galbenul în pereţii abrupţi ai masivului calcaros Polovragi-Cernădie, care stă în calea apelor ce coboară din munţi. Cu mult timp în urmă când cheile erau în formare, apa râului a găsit o fisura în peretele de calcar pe care a lărgit-o cu timpul, datorită proceselor de eroziune. Mai târziu prin acţiunea apei asupra calcarului albia s-a adâncit iar peştera a rămas suspendată în peretele drept al cheilor. La fel ca în cazul Cheilor Olteţului şi la modelarea Cheilor Galbenului şi a peşterii Muierilor un puternic impact l-au avut răcirile puternice din trecutul pământului, fenomene cunoscute azi sub numele de glaciaţiuni, acestea având un rol important în modificările climatice precum şi în hidrologia râurilor de suprafaţă ori din subteran. Teoria glaciaţiunilor a fost formulată de profesorul Alfred Bogli după ce acesta a cercetat o multitudine de perimetre carstice printre care câteva şi din Oltenia pentru a stabili condiţiile şi factorii ce au determinat schimbările.

 

Obiective turistice

În partea de nord a localităţii, la trecerea Galbenului prin calcarele masivului Polovragi -Cernădie se afla grandioasa Peştera Muierilor. Asupra denumirii acesteia cu timpul s-au formulat mai multe ipoteze: una din ele susține că denumirea ar veni din perioada matriarhatului. Altă ipoteză spune că aici se ascundeau femeile şi copiii în perioadele năvălirilor tătare şi otomane. A treia ipoteza relatează că denumirea ar veni de la obiceiul femeilor care lăsau în peşteră fuioarele de in şi cânepă o perioada înainte de a le toarce pentru a se înmuia şi a fi prelucrate mai uşor.

O altă legendă vorbește despre o zână a pădurii care îi proteja pe localnici, îi aducea pe bărbaţi acasă de la război, le ajuta pe fetele bătrâne să se căsătorească și să aibă copii. Povestea spune că zâna s-a îndrăgostit de un tânăr frumos, încălcându-și tradiţiile şi jurămintele sale. Tânărul a părăsit-o pe zână într-o zi, și ea s-a stins de durere, fiind mistuită de e o flacără izvorâtă din pământ. De aceea peştera poartă numele de Peştera Muierii.

De la prima mențiune istorică a locului în 1870 într-un chestionar arheologic elaborat de Alexandru Odobescu, au trecut peste 100 de ani de cercetări care au strâns multe informații de natură științifică și documentară bogate în descoperiri arheologice, paleontologice, geomorfice, biospeologice și mineralogice valoroase, însumând peste 95% din lungimea galeriilor de astăzi.

Peștera a fost descoperită în 1929 şi electrificată între anii 1963 şi 1978. În 1992, arheologii au descoperit un sector la 20 de metri sub peşteră, cu o lungime de 25-30 m și o lățime de 15 m, pornind de la textul unei ofrande pe care soția unui demnitar roman o aducea unui zeu al fertilității, text scris pe o bucată de argilă, în limba latină datând din 176 d.Hr.

Printre evenimentele locale menționăm Festivalul Folcloric „Coborâtul oilor de la munte”, a treia duminică a lunii septembrie și spectacolele Ansamblului folcloric „Liviu Dafinescu”. Festivalul marchează momentul coborârii turmelor de oi de la stânele din Munții Parâng, unde au pășunat vara, pentru a merge la iernat în gospodăriile din localitate sau în alte zone ale țării. Transhumanța este migrația periodică a păstorilor și a turmelor de oi, primăvara de la șes la munte sau de la sud spre nord și toamna de la munte la șes sau de la nord spre sud, pentru asigurării hranei pentru animale. La Baia de Fier există câteva sute de ciobani, care trăiesc numai din păstorit.

Cu ocazia acestei sărbători se organizează anual parade ale portului tradițional, târguri cu meșteri populari, expoziții cu produse specifice, preparate din carne și cunoscutul tocan de oaie, preparat de specialiștii zonei.