Obiective Antropice / Cule / Cula Cartianu / Descriere Cula Cartianu / 
Descriere Cula Cartianu

Cula Cartianu-Cartiu

 

Cula Cartianu este una din cele mai valoroase piese arhitecturale ale patrimoniului cultural național care datează din secolul al VIII-lea,  fiind situatăîntr-un cadru natural deosebit în satul Cartiu, comuna Turcinești, județul Gorj.

 

Localizare

 

Cula Cartianu este situatăîn satul Cartiu, unul dintre satele cele mai pitorești din nordul Olteniei, în comuna Turcinești, la 12 km de Târgu-Jiu, pe malul drept al pârâuluiCărtior.Accesul se face pe drumul DJ664, care a fost odată drumul de legătură cu Transilvania prin pasul Vâlcan.

Din punct de vedere geografic, comuna Turcineștis-a dezvoltat în bazinul hidrografic al Jiului, râu care limitează comuna de la sud şi sud-est, pe o lungime de circa 8 km, în partea de nord a judeţului Gorj, având ca vecinătăţi: la nord - comuna Schela, la nord-est - oraşul Bumbeşti-Jiu, la sud-municipiul Târgu-Jiu şi la vest-comuna Stăneşti.

Comuna are o suprafață administrativă de 3048 ha și 2215 locuitori, avândîn administrare următoarele localități: Turcinești, Rugi, Horezu şi Cartiu.

 

Istoric

 

Satul Cartiu este amplasat pe albia pârâului Cărtior, într-o depresiune creată de acesta, în prelungirea satului Turcineşti, spre nord-vest. În componenţa sa intră două cătune: Jidovina şi Avrameşti.

Satul este atestat prin actul din 27 aprilie 1574 de Mihai Viteazul.Monumentele istorice atestă vechimea şi continuitatea localităţilorîncă de la începutul secolului al VII-lea: Biserica de lemn Sf. Gheorghe, 1601 - Satul Rugi, Biserica de lemn Adormirea Maicii Domnului, 1814 - Satul Horezu, Biserica Sf. Apostoli Petru şi Pavel, 1817 - Satul Cartiu, Cula Cartianu, important monument de arhitectură civilă din secolul XVIII - Satul Cartiu.

Datorită valorii sale arhitecturale, cula Cartianu este înscrisă pe Lista monumentelor istorice de valoare naționalăexcepțională, cu codul LMI GJ-II-m-A-09264.

Cula reprezintă un tip de construcție fortificată, răspândit în întregul spațiu balcanic, cu precădere în Serbia și în Albania. Unii cercetători cred că originea culelor este în Afganistan și Iran. Culele sunt prezente totuși și pe teritoriul unor țări occidentale, cum ar fi Italia, Franța și Spania.Din punct de vedere etimologic, denumirea provine din cuvântul turcesc „kule”, care înseamnă turn. Pe teritoriul României, culele au fost construite de boieri pe moșiile lor din Oltenia, pentru a se apăra de invaziile otomane de la sud de Dunăre. Răspândirea lor a fost largă pe întreg teritoriul Olteniei și în vestul Munteniei, însă, din zecile, poate sutele de astfel de construcții fortificate s-au păstrat până astăzi doar 18 cule.

În esență, culele erau locuințele boierilor, construite în vederea apărării avutului și vieții membrilor familiilor acestora. De regulă, culele, care aveau o formă de turn cu 3-4 caturi, erau prevăzute cu metereze de unde se trăgea cu armele în orice parte a curții. În beci se afla fântâna. Scara către etajele superioare putea fi mobilă, ușile erau masive, beciul solid, pereții groși de 1 metru consolidați cu bârne și metereze, ferestrele erau înguste. Un amănunt mai aparte la unele cule este prezența anexelor sanitare într-un corp separat, un turn îngust, legat de corpul principal printr-un coridor aerian, ca un pod închis.

Pe lângă funcția sa de locuire, cula este o construcție care îl apără pe proprietar nu numai de pericolele externe, ci și de răzmerițele posibile ale propriilor supuși de pe moșie. Din această cauză, în jurul celor mai multe cule terenul era defrișat, pentru a nu permite apropierea nevăzută a atacatorilor de orice fel.

În decursul timpului, culele au îndeplinit funcții diferite, cu caracter mai restrâns sau mai complex, deosebindu-se trei categorii:

  • cule de refugiu, de apărare sau locuință temporară;
  • cule de veghe, semnalizare și alarmă;
  • cule-locuință permanentă.

 

Particularități arhitecturale

 

Important vestigiu de arhitectură veche românească, cula Cartianu a fostconstruită în anul 1760 (după cum atestă documentele vechii familii a Cartienilor), de ceaușul Enache Cartianu (ceauș fiind o funcție publică de rang inferior, întâlnită în Țara Românească și Moldova), un boier foarte bogat, care a deținut peste 400 de hectare de teren în satul Cartiu.Cula Cartianu este binecunoscută generaţiilor de absolvenţi ai Institutului de Arhitectură „Ion Mincu“, ce i-au admirat macheta expusă în holul facultăţii.

Zidurile groase sunt construite din bolovani de râu și piatră până la înălțimea de 1,2 m, peste acest nivel zidăria fiind realizată din cărămidă. De-a lungul timpului clădirea a suferit mai multe intervenții, ajungând la forma unei case, în care se prezintă și astăzi. Clădirea dispune de un parter și două etaje cu câte trei camere. Parterul ușor îngropat, este alcătuit din două beciuri boltite, cu intrări separate. Acestea sunt legate pe latura de est printr-o sală deschisă, având ca element de decor două arcade masive din zidărie de piatră și cărămidă.Aerisirea beciurilor se realiza prin ferestre de dimensiuni relativ mici, care prin modificările ulterioare, au fost parţial închise. Pe laturile de nord şi sud au fost realizate ca urmare a măririi casei, câte o încăpere care era menită să adăposteascăanimalelemici.

După anul 1821, construcția a fost transformată prin adăugarea unor pridvoare, de influență albaneză, construite pe toate laturile, cu doua scări de acces din lemn care realizeazălegătura pe verticală: una, cu aspect pitoresc şi monumental totodată, alipită faţadei laterale, unde se găseşte intrarea principală, apărată de ploi prin acoperişul casei, care se sprijină pe un înalt stâlp de lemn; alta pe faţa opusă prinsă între prispe şi încadrată discret în arhitectura acestora.

Aceste elemente sunt cele care conferă imobilului o volumetrie aparte si un caracter unic în arhitectura românească. Primul etaj are, în jurul nucleului de trei încăperi, un pridvor amplu, întrerupt pe latura de est. La etajul al doilea, împărțit în același fel ca și primul, pridvorul este delimitat numai de stâlpi de lemn.

Lângăconstrucție se află un grajd, care, alături de cula, a fost studiat de generațiiîntregi de arhitecțişi admirat de turiștii români şi străini, ilustrândmăiestria cu care meșterii au îmbinatcărămizile si grinzile de stejar.

Cula Cartianu a fost restauratăîn 1997 iar zidurile groase de un metru au fost acoperite cu un chit special de protecție. Arhitectura imobilului este în mare parte aceeași, fiind în prezent redată circuitului turistic. În perioada comunistă, prin presiuni extraordinare a fost vândută statului de către proprietari. În anul 2004 s-a încheiat restaurarea, care a reuşit să redea clădirii o înfățișare foarte apropiată de construcția originală. Prin Hotărârea 959 din 15 iunie 2004, publicată în Monitorul Oficial 565 din 25 iunie 2004, s-a trecut imobilul denumit monument istoric „Casa Cartianu”, din domeniul public al statului și din administrarea Oficiului Național al Monumentelor Istorice în domeniul public al județului Gorj și în administrarea Muzeului Județean Gorj.

 

Obiective turistice

 

Dincolo de elementele de arhitectura românească de o inestimabila valoare, ceea ce diferențiază cula Cartianu este forța cu care aduce trecutul în prezent, prin detalii si obiecte având fiecare cate o poveste cu iz de legendă. Este unul dintre puţinele monumente de arhitectură veche românească despre care încă pot povesti descendenții direcţi ai celor care au construit-o. Aceștia îșiîntâmpinaoaspeții cu bucate alese din partea loculuişi apăpură de izvor, cu fructe si legume proaspete din recolta proprie, dar mai ales cu poveşti şi anecdote despre tumultoasa istorie a familiei Cartianu, cum ar fi de exemplu că unul din prim-miniștrii vremii își repeta în oglinda din camera mare discursul pe care avea de gând sa îl transmită poporului sau conducătorilor, sau despre Icoana familiei, salvată potrivit legendei, dintr-o biserică care a luat foc acum câteva sute de ani.De-a lungul timpului, numeroase personalități au fost oaspeți ai casei-culă Cartianu: regele Carol al II-lea, Gheorghe Tattarescu, Barbu Ștefănescu-Delavrancea.

 

Pe lângăpoveștile fascinante cu şi despre oameni din vremuri apuse, turistul poate admira piese vestimentare vechi originale de port popular, specifice zonei Olteniei, în cadrul Muzeului de Etnografie și Artă Populară Gorjeană, găzduit de Cula Cartianu din anul 2004.

În plus, zona în care este situată cula Cartianu este una din cele mai pitorești din regiune, oferind posibilități foarte variate de petrecere a timpului liber. Datorită culmilor muntoase înalte de pe teritoriul județului, turismul alpin este bine reprezentat de sporturi, cum ar fi cele de iarnă, alpinism, drumeții, maratoane sau curse de mountainbike, ATV, enduro, mașini de teren. Pe Defileul Jiului se pot organiza cursuri de rafting pentru începători sau se poate face rafting de performanță, în fiecare an organizându-se evenimente pentru iubitorii acestui sport. Alte sporturi extreme şi activități dedicate atât grupurilor organizate, cât si turiștilor individuali sunt escaladare, tiroliană, tehnici de supraviețuire, paintball, tir cu arcul, traversare de segmente pe corzi, bungee jumping, parapantism etc.