Obiective Antropice / Cule / Cula Greceanu / Descriere Cula Greceanu / 
Descriere Cula Greceanu

Cula Greceanu – Măldărești

 

Cula Greceanu este una dintre principalele atracții turistice din comuna Măldărești, un adevărat monument simbolic al arhitecturii romanești datând din secolul al XVIII-lea care combină armonios componente tradiționale specifice zonei cu elemente caracteristice fortificațiilor.Cula este recunoscută între fortificațiile zonei datorită aspectului arhitectural.

 

Localizare

 

Cula Greceanu – Măldărăști este situată în comuna Măldărești. Comuna este situată în zona de centru-nord a judeţului Vâlcea, în estul municipiului Râmnicu Vâlcea, la 46 km distanţă de municipiul Râmnicu Vâlcea și la 4 km de Horezu.

ComunaMăldărești se întinde pe o suprafață de 28 de km2 și seînvecinează la vest cu comuna Stroeşti şi Slătioara, la sud cu comuna Cernişoara şi Oteşani, la est cu comuna Tomşani şi la nord cu comuna Vaideeni şi oraşul Horezu.

 

Istoric

 

Din punct de vedere etimologic, cuvântul „cula”, vine din turcescul „kule”, care desemnează un turn. Preluat și adaptat realităților istorice românești, termenul denumește un tip de locuință fortificată sub formă de turn care se compune dintr-un parter înalt, masiv, etaj și retrageri succesive ale zidului în înălțime. Accesul la etaj se face pe o scară interioară.

Aceste turnuri sunt atestate istoric în zona Peninsulei Balcanice, în special în Serbia și Albania, dar și în Bulgaria. În țara noastră ele se întâlnesc numai în zonele învecinate ariei de răspândire, respectiv Oltenia și vestului Munteniei.           

Datând de mai bine de trei secole, aceste construcții fortificate au fost ridicate inițial de boierii olteni începând cu anii 1650ca mijloc de apărare atât împotriva invaziilor turcești de „carjaliii” și „pazvangiii” din Vidin și Ada-Kaleh care își desfășurau activitatea în raialele de la Dunăre, cât și a cetelor de haiduci care luaseră amploare în acele timpuri.

Prevăzute cu tuneluri secrete, fortărețele domestice se răspândesc în tot spațiul balcanic servind drept mijloc de protecție în calea jafurilor. În zilele noastre, mai sunt doar nouă cule situate doar în partea de vest şi de nord-vest a Olteniei.

Cea mai veche culă din cadrul complexului muzeal este Cula Greceanu. Originea istorică a construcției este ușor ambiguă întrucât există mai multe surse istorice și populare care menționează informații privind data primei atestări documentare.

Conform legendei, povestea edificiului începe în secolul al XVI-lea când Nan Paharnicul construieşte un turn de apărare pentru a proteja locurile de cetele de haiduci, în 1516. După această dată este menționat, nepotul său, Tudor Maldăr, cel care ridică în jurul turnului o casă fortificată, moşia Măldăreştilor, renumiţi pentru bogăţiile lor, întinzându-se, în 1590, de la munţi până la Dunăre.

Tradiția spune că Tudor Maldăr, căpitan în armata lui Mihai Viteazul pierde lupta cu tătarii și este luat ostatic de hanul tătarilor. Este salvat de la moarte de fiica hanului care se îndrăgostește de el. Drept recunoștință pentru că i-a salvat viața, Tudor îi dăruiește casa fortificată abia construită.

Contrar legendei, sursele istorice menționează că edificiul datează de la sfârșitul secolului al XVIII-lea când „jupân Gheorghe Măldărescu și jupânița Ego Eva” fie au construit-o din temelii, fie au restaurat o construcție mai veche.

De-a lungul istoriei, sunt menționate diferite modificări- ctitorirea edificiului fortificat are loc într-o perioadă caracterizată de agravarea dominației turcești asupra Țării Românești când boierii locali încercau să își apere avutul de invadatori în condițiile slăbirii autorității statului în raport cu puterea otomană.

Dovada istorică care atestă această ctitorire este piatra de mormânt situată pe latura de sud a pronaosul bisericii cu hramurile Sfântul Nicolae, Sfântul Gheorghe şi Sfinţii Voievozi, clădită în apropierea culei în anul 1790 și ctitorită de boierul Măldărescu împreună cu soția lui. Inscripția funerară precizează: „Supt această piatră să odihneascu oasele răposatului robului lui Dumnezeu dumnealui boiarului Gheorghe Măldărescu, 1798”.

Despre ultima urmaşă Maldăr, jupâniţa Eva, sursele istorice relatează că a fost umilită şi jefuită de tâlhari. Fiicei sale, Maria, i-a revenit prin zestre la căsătoria ei cu Gheorghe Greceanu, moşia Măldăreşti, munţii şi cula. Începând cu această dată, cula este proprietatea Grecenilor. Unele surse spun însă că edificiul a fost cumpărat de boiernaşul Radu Greceanu.

Mărturie a legăturii dintre cele doua familii este fresca reprezentând membrii familiei Măldărescu, pictată de Olga Greceanu care se găsește expusă în camerele de la primul etaj.

Imobilul a intrat în patrimoniul muzeului din 1956. Mergând pe firul istoriei, în1978, înainte de a muri, Olga Greceanu, proprietara Culei Greceanu a înfiat-o pe fata familiei Anghel, doctoriţa Mileta Anghel Greceanu care a intrat în posesia tuturor bunurilor deţinute de Olga Greceanu după 1990. În 2007, moștenitoarea a intrat în posesia Culei Greceanu, a anexei şi terenurilor de la Măldăreşti.

 

Particularități arhitecturale

 

Așezată pe valea Lunca Vatului, la margine de pădure, construcția înaltă prezintă ziduri și metereze îmbinând armonios trăsăturile specifice caselor boierești și componente țărănești. Mica cetate creată pentru apărarea familiilor pe care le adăpostea se transformă într-un refugiu, dar își păstrează totodată și caracteristicile specifice unei gospodării.

Se spune că edificiul a fost renovat chiar de Constantin Brâncoveanu, păstrând până astăzi modificările aduse de acesta. Printre particularitățile stilului brâncovenesc se numără următoarele elemente arhitecturale: ferestrele pivniței lucrate în piatră traforată, două cerdace cu arcade și bolțile de penetrare din camerasituată la primul etaj.

Vizitatorii pot accesa edificiul pe o ușă masivă de stejar și pot urca la etaj pe o scară din lemn cu trepte groase. Rolul de fortăreață este subliniat de prezența celor două guri de tragere prevăzute în zidul exterior al turnului care servesc drept mijloace de apărare a intrării.

Primul etaj cuprinde o încăpere de dimensiuni reduse accesată din pridvorul dinspre răsărit. O scară mobilă acționată de o sfoară care pornește de aici duce spre o ascunzătoare sigură în caz de atac. Cea de-a doua încăpere este îngustă și are doar o ferestruică.

Tot la primul etaj se află și o încăpere folosită pentru primirea oaspeților care duce într-o cameră cu bolți, unde în anul 1936pictorița Olga Greceanu a pictat în frescă momente din istoria familieiMăldărescu și portretele membrilor săi, folosind ca sursă de inspirațiereprezentarea votivăexpusă în biserica din apropiere.

La etajul al II-leascara dă într-o logie deschisă prin două arcade trilobate, de o eleganță desăvârșită. Recent în aripa de nord s-au amenajat două camere pe locul ocupat întrecut de o mansardă.Cerdacul duce spre turn, dând într-o cameră care putea fi blocată în caz de atac.

Spre deosebire de alte case asemănătoare, la Cula Greceanu pivnița nu are legătură cu etajul, element care demonstrează că este una dintre cele mai vechi clădiri de acest tip. În caz de primejdie, avantajul era că restul clădirii era izolat și protejat dar în același timp pridvorul și ferestrele de la etaj erau ușor de accesat de invadatori pentru că partea de jos se afla în pământ.

Intrând în patrimoniul statului, în 1964 două încăperi din Cula Greceanu au fost transformate în punct raional muzeistic.

Lucrările de restaurare și conservare au avut loc în perioada1966-1967,ulterior fiinddeschisă publicului vizitator. Casa este neschimbată pe dinafară. În prezent în interiorul culei sunt expuse elemente care încearcă să reconstituie atmosfera de la curtea boierească specifice Olteniei: pridvor înalt, uși de stejar, trei arcade trilobate, turnul de apărare, scara mobilă, sobe cu olane, mobiliermasiv din lemn masiv de stejar din secolul al XIX-lea, carpete oltenești și o tavă de argint autentică, un gramofon vechi, un sfeșnic cu șapte brațe, o masă sculptată cu 12 motive zodiacaledin secolul al XIV-lea de culoare maro, catifelată, creneluri pentru flinte abia vizibile din exterior, dar care îi avantajau pe cei dinăuntru, foișorul crenelat la bază după model sârbesc.

Elementele decorative autentice au folosit drept cadru pentru turnarea producțiilor cinematografice românești de referință ca: „Neînfricații”, „Drumul Oaselor”, „Iancu Jianu – Haiducul”, „Trandafirul galben”.

Autenticitatea edificiului a atras atenția prințului Charles care cu ocazia vizitei sale în România a achiziționat o serie de proprietăți din zonă în dorința de a dezvolta o serie de activități. Localnicii vorbesc de faptul că unui din potențialii cumpărători ai Culei Greceanu ar putea să fie chiar prințul. Măldăreşteniisunt foarte mândri de această bijuterie arhitecturală spunând că ea atrage deopotrivă românii și străini.

 

Obiective culturale

 

Principala atracție turistică în comuna Măldărești este „Complexul Muzeal Măldărești”, situat într-un cadru pitoresc reunind Culele Greceanu, Duca, precum și „Casa Memorială I.G.Duca”.

Conform Listei Monumentelor Istorice 2010, pe teritoriul comunei Măldăreștise regăsesc următoarele monumente istorice:

v  Situl arheologic de la Măldărești, cod LMI VL-I-s-B-09551.

v  Valul de pământ, cod LMI VL-I-m-B-09551.01.

v  Așezarea care datează din epoca bronzului, cod LMI VL-I-m-B-09551.02.

v  Biserica „Sf. Nicolae” şi „Sf. Voievozi” cod LMI VL-II-m-A-09812.03, alăturată incintei Cula Greceanu datează din 1774 – 1790. Construirea bisericii este atribuită lui jupân Gheorghe Măldărescu, fiul său Constantin Măldărescu și soția sa Eva și face parte din

v  patrimoniul cultural național. Monument istoric de categoria A, biserica are trei hramuri, deci trei sfinți ocrotitori: Sfântul Nicolae, Sfântul Gheorghe și Sfinții Voievozi. Planul bisericii este dreptunghiular, cu absida altarului poligonala și două turle pe baze cubice, cea a clopotniței fiind hexagonală și cea a Pantocratorului, octogonală. Ferestrele sunt retrase, cele exterioare au cărămizi în relief așezate pe muchie și împodobite în colțuri de figuri antropomorfice. Pridvorul este susținut de zece coloane de zidărie. Biserica păstrează picturi murale originale.

v  Conacul Pleşoianu (Sanatoriul TBC) cod LMI VL-II-m-B-09814, datează din secolul al XX-lea.

v  Biserica de lemn „Sf. Dumitru” cod LMI VL-II-m-B-09815 construită în anul 1588 de pitarul Dumitrache Măldărescu.

v  Casa Memorială I. G. Duca,ridicată în 1912 pentru a fi folosită drept casă de vacanță funcţionează în prezent ca muzeu - monument de arhitectură.

Pe teritoriul comunei există patru unități de învățământ dintre care trei școli și două grădinițe.

Potențialul turistic al comunei este determinat de existența monumentelor istorice,dar și de elemente de patrimoniu etnocultural: arhitectură tradiţională – case vechi cu pridvor, specifice zonei etnografice „Oltenia de sub Munte”, costumul popular oltenesc, cu opreg şi maramă, cusături, ţesături şi covoare olteneşti, meşteşuguri rare pe cale de dispariție.

O altă atracție turistică sunt sărbătorile tradiţionalelocale, cu tentă religioasă dar și cele organizate cu ocazia zilei comunei Măldăreşti atestată documentar la data de 12.06.1504 de Radu cel Mare, primele marturii arheologice datând din 1791Pisania de la Biserica Veche Măldărești”.