Obiective Antropice / Manastiri / Manastirea Dintr-un Lemn / Descriere Manastire dintr-un lemn / 
Descriere Manastire dintr-un lemn

Mănăstirea Dintr-un Lemn

Mănăstirea Dintr-un lemn este o mănăstire de maici situată pe valea Otăsăului, în comuna Frânceşti, în judeţul Vâlcea, despre care legenda spune că a fost construită din lemnul unui singur stejar secular, în scorbura căruia a fost găsită o icoană a Maicii Domnului.

Descriere

Potrivit unei vechi legende locale, Mănăstirea Dintr-un Lemn ar fi luat fiinţă în primele decenii ale secolului al XVI-lea, prin edificarea în acest loc a materialului unui singur stejar. Ea a fost construită pentru onorarea Icoanei Maicii Domnului găsită în scorbura acelui stejar, icoană ce poate fi găsită şi azi în biserica de piatră a Mănăstirii. În baza acestei legende aşezarea monahală de aici poartă numele Dintr-un Lemn.

Istoric
Cea mai veche dovadă despre apariția mănăstirii în acel ținut de un farmec deosebit, la margine de pădure seculară cu stejari asemeni, se găseşte în însemnările diaconului Paul de Alep, din timpul călătoriei sale pe meleagurile Țărilor Române între anii 1653 – 1658, însoțind pe Patriarhul Macarie al Antohiei. Acesta susține în scrierile sale că un călugăr a găsit într-o scorbură a unui stejar secular icoana Maicii Domnului. Călugărul a auzit o voce care l-a îndemnat să construiască în acel loc o biserică din lemnul acelui stejar secular.

O altă mărturie scrisă datează de la 29 iulie 1745, când mitropolitul Neofit Cretanul, afirmă că „Un cioban cu numele de Radu, în timpul domniei lui Alexandru Vodă (1568-1577) a visat Icoana Maicii Domnului, despre care amintește Paul de Alep și tăind stejarul în care a fost găsită icoana, a făcut din lemnul ei o bisericuță, numită din această pricină «Dintr-un Lemn»”.

Acelaşi lucru povesteşte şi poetul Grigore Alexandrescu în jurul anului 1842, în urma unei vizite la lăcașul de cult, unde ascultă legendele locului.

În mod cert, însă,  sâmburele de adevăr ce stă la baza legendei este dovedit de existenţa în zilele noastre a stejarilor seculari și a Icoanei Maicii Domnului, icoană de dimensiuni impresionante (1,5 metri înălțime şi 1 metru lățime). Legendele povestite din bătrâni îşi găsesc astfel probele incontestabile în definirea adevărului.

Legenda este oglindită în timpurile noastre și de existența materială a bisericuței din lemn de stejar, din bârne groase și se pare că a fost ridicată pe la mijlocul secolului XVI. În biserică se află Icoana Maicii Domnului de care este legată existența așezământului monahal.

Despre când și unde a fost pictată icoana, există mai multe variante. Profesorul Andrei Grabor de la Universitatea din Strasbourg spunea că ar fi fost pictată în secolul al IV-lea la mănăstirea Theothokos din Grecia după modelul aparținând apostolului Luca, cel care a pictat-o prima oară pe Fecioara Maria. Profesorul I.D.Ștefănescu, pe de altă parte, afirmă că icoana ar fi fost pictată la Bizanț sau la Muntele Athos, folosindu-se un model mai vechi de pe la jumătatea secolului al XVI-lea. Modul cum a ajuns icoana pe aceste meleaguri nu este cunoscut.

Legenda apariției și construirii așezământului monahal rămâne însă legendă, iar prima mențiune documentară a Mănăstirii Dintr-un Lemn este făcută la 20 aprilie 1635. O mărturie importantă scrisă este a lui Matei Basarab la 27 noiembrie 1640 când are loc ridicarea bisericii din piatră. Acesta a scris că a zidit mănăstirea „de isnoavă de'ntemei”, înșirând mănăstirile pe care le-a întemeiat.

Ansamblul Mănăstirii

Pisania bisericii de zid, aflată deasupra intrării principale, întemeiată în anul 1715, la îndemnul lui Ştefan Cantacuzino (1714-1716), confirmă informaţiile conţinute de documentul din 1640, amintind că biserica de zid a fost construită de Matei Basarab. Pomelnicul mânăstirii, de asemenea, scris de Dionisie, Eclesiarhul Mitropoliei de Bucureşti în anul 1804, după cel din 1715, îl atestă ca şi ctitor pe Matei Basarab.
Biserica de azi este construită în linii generale în stilul arhitectural al lui Matei Basarab. Astfel, biserica de zid este construită în plan triconic, cu altar octogonal, iar pronaosul se termină cu un pridvor pe stâlpi.
Pe lângă icoana Sfintei Fecioare, de care este legată legenda mănăstirii, se păstrează şi cele două policandre de la Şerban Cantacuzino şi doamna Marica Brâncoveanu, cele trei icoane mari împărăteşti, cât şi alte 36 de icoane mai mici zugrăvite în anii 1833-1840 de Gheorghe Gherontie de la Hurezi.
În anul 1715, Ştefan Cantacuzino restaurează în întregime clopotniţa mânăstirii, situată la intrarea în incinta principală şi Casa Domnească. După restaurarea din 1938-1940, făcută de Ministerul Aerului şi Marinei, acest ansamblu monahal a devenit în mod simbolic altar de închinare pentru aviatori şi marinari.
În perioada regimului comunist, întregului ansamblu monahal i s-au adus îmbunătăţiri cu ajutorul ierarhilor Eparhiei Râmnicului.
În prezent, la Mănăstirea Dintr-un Lemn, în partea de nord a vechiului zid ce înconjoară Mănăstirea, datorită numărului tot mai mare de credincioşi care vin la mănăstire şi pentru protejarea vechiului lăcaş, s-a început construirea unei noi biserici mai mare din cărămidă.