Obiective Naturale / Pesteri / Pestera Polovragi / Descriere Pestera Polovragi / 
Descriere Pestera Polovragi

Peștera Polovragi

 

Peştera Polovragi din Munții Parâng reprezintă un veritabil punct de atracţie din zona Nordul Gorjului de Est, şi unul din cele mai misterioase locuri de pe teritoriul României, încărcate de legende străvechi geto-dacice.

 

Localizare

 

Peștera Polovragi este situată în Munții Parâng, pe malul stâng al râului Olteț,pe teritoriul comunei Polovragi(între localitățile Horezu și Baia de Fier), județul Gorj.Drumul forestier, amenajat de-a lungul canionului, permite accesul rutier facil spre peşteră, aflată la 670 m altitudine, la aproximativ 200 m de la intrarea în Cheile Oltețului.

Comuna Polovragi, aflată la 50 kilometri de Târgu Jiu, este situată în Depresiunea Polovragi, în partea central sud-vestică a țării, făcând parte din Depresiunea Subcarpatică Olteană cuprinsă între Bistrița Vâlcii și Tismana. Accesul în localitate se face dinDN67 (Târgu JiuRâmnicu Vâlcea) și dinDJ 665, desprins din DN67 pe traseul Horezu – Vaideeni – Polovragi – Novaci – Bumbești Jiu.

      Comuna are o suprafață administrativă de 8.495 ha şi 3.054 locuitori, avândîn administrare următoarele localitățilePolovragi si Racovița.

 

Istoric

 

Denumirea localității, toponimie românească cu rezonanță particulară, a dat naștere la multe interpretări.

Unii cercetători susțin că denumirea ar avea legătură cu o plantă numită povragă sau polvragă, folosită ca medicament.Alții afirmă că ar deriva de la un cuvânt grecesc compus, care ar însemna „mult stâncoasă” (Ghenadie Enăceanu). Se spune că denumirea provine de la un termen slav indicând o jumătate de vale cu maluri râpoase (Iorgu Iordan).

Cu toate acestea, nu se poate exclude ideea ca denumirea să fie de origine geto-dacă, cuprinzând în sine o criptogramă nedescifrată încă, referitoare la credințele religioase și practicile medicale răspândite în viața strămoșilor noștri.

Zonaeste locuită din vremuri străvechi, fapt dovedit de numeroase cercetări arheologice. În acest sens s-a descoperit o așezare dacică cu două nivele, datând din secolele al II – I î. Hr.:un nivel al așezării era situat pe Platoul Padeșului și al Crucii lui Ursache și funcționa ca o cetate de refugiu, pe când celălalt nivel, cel de jos, situat în apropiere de ieșirea Oltețului din Chei, în punctul numit „Gura Pietrei”, funcționa ca așezare civilă.

Începând cu secolul al XIV-lea, viață economică a zonei înfloreșteatât datorită introducerii în circuitul productiv a tuturor resurselor naturale, cât și datorită circulației bunurilor materiale transilvănene și sud-dunărene. Deși existau de multă vreme, sunt atestate documentar toate așezările din zonă, începând cu anul 1480 (Polovragi și Baia de Fier), apoi Racovița (1502) și Cernadia (1587). Documentele respective arată că aceste sate, până atunci libere, devin cu timpul proprietate feudală (domnească, boierească și apoi mănăstirească).

Prima descriere a Peșterii Polovragi, cunoscutăși sub numele de Peștera lui Zamolxis sau Peștera lui Pahomie, un sihastru  renumit în partea locului, a fost realizată de I. Joannes, în anul 1868, iarîn 1901, scriitorul AlexandruVlahuțăo amintește în binecunoscuta sa lucrare „Romania pitoreasca”.

În 1929, ea este cercetatăși de Emil Racovițaşi R. Jeannel, urmând ca C.S. Nicolaescu Plopșorsă efectueze valoroase cercetări arheologice în anul 1952.

De-a lungul timpului, diverse legende s-au creat în jurul Peșterii Polovragi în care se crede că se adăpostea marele Zamolxis. Legenda spune că acesta avea puteri magice și își putea schimba înfățișarea din tânăr în bătrân după dorință. Tronul lui Zamolxis se află și astăzi în Peștera Polovragi și este considerat locul cel mai sacru din peșteră, fiind încărcat cu diverse energii. Numeroși turiști au povestit că în momentul în care s-au apropiat de piatra pe care se crede că se odihnea zeul dacilor auavut diferite sentimente sau gânduri neobişnuite, simțindparcă energia unui personaj legendar.

 

Elemente geografice

 

Peștera Polovragi a fost modelată de apele Oltețuluiîn banda de calcare jurasice din sudul munțilorParângşi Căpățânii, intrarea sade dimensiuni impresionanteaflându-se în imediata apropiere a drumului forestier, ce urcăîn chei. Este una din peșterilede mare întindere din România, având o lungime de peste 9.300m (împreună cu galeriile laterale) situându-se, din acest punct de vedere, pe locul 5 la nivel național. Este alcătuită dintr-o galerie principală orizontală, din care se desprind, în special în prima și ultima porțiune, galerii laterale mici. Peștera Polovragi datează din timpuri străvechi, cercetările arheologice scoțând la iveală urme materiale încă din epoca bronzului.

Peștera Polovragi este caracterizată ca fiind caldă și umedă (avândtemperatură constantă de 9 grade Celsius și umiditate medie de 90%), apa din infiltrații fiind bogată în carbonat de calciu, bioxid de siliciu, oxid de fier, etc., în funcție de straturile pe care le străbate. În funcție de particulele pe care le transportă, aceasta își schimbă culoarea din aval către amonte pe porţiuni care au primit, în timp, denumiri precum: Bolta însângerată, Camera Albă, Sala Divină.

Cei 800 de metri de galerie vizitabilă din Peștera Polovragi (din cei peste 10 kilometri înregistrați de speologi) reprezintă marea vărsare, iar poarta turistică este avalul, ceea ce explică dimensiunile impresionante de la intrare.

Printre atracțiile acestei peșteri putem enumera: Scaunul lui Zamolxe, Izvorul Speranţelor, Bolta însângerată, Camera Albă, Sala Divină, Moartea cu coasa, Cuptorul dacic, Regele și Regina, Căsuța piticilor și Alba ca Zăpada, etc.

Primul sector al galeriei (aproximativ 400 m de la intrare) este cea mai accesibilă porțiune şi a fost de-a lungul timpului un refugiu al localnicilor: daci, călugări, vraci, fiecare având marcat cel puțin câte un simbol distinct. Astfel, Scaunului lui Zalmoxe îi corespunde la suprafață fosta cetate dacică „Cetățuia”, cuptoarelor de ardere a plantei polvragăcorespunzându-le rădăcina uriașă a plantei dispărute dar împietrită în tavanul peșterii drept mărturie, iarlocul ascezei călugărilor (1505-1968) este marcat de o pictură realizată de către un călugăr, în tehnica negru de fum, reprezentând simbolul morții. La final se află Izvorul Speranțelor, care nu seacă niciodată, având în spate mănăstirea cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”.

Sectorul al doilea din Peștera Polovragi, denumit Sectorul Ogivelor (situat între Culoarul Stâlpilor și Culoarul Sufocant), are o structura geomorfologicăspectaculoasă:țurțuri stalactitici dantelați, coloane intermediare, domuri, grupuri de stalagmite, bazine adânci, scurgeri parietale argiloase, ocru de peșteră, etc.

 

Obiective turistice

 

Peştera Polovragi şiMănăstirea Polovragi sunt două obiective turistice valoroase, care oferăoportunități reale de dezvoltare pentru turismul speologic şi cel religios.

Mănăstirea Polovragi are o vechime de peste 500 de ani (1505), fiind ctitorită de Radu şi Pătru, fiii lui Danciul şi Zamona. În anul 1645, satul Polovragi se afla în stăpânirea lui Danciu Pârâianul, fiul lui Hamza, care a zidit biserica pe vechile temelii, aşa cum se proceda frecvent în epocă,  păstrând partea cea bună  a acestora. După Danciul Pârâianu şi înaintaşii acestuia, Constantin Brâncoveanu poate fi socotit, al treilea ctitor al  Mănăstirii Polovragi. Pictura bisericii este deosebit de valoroasă atât în ceea ce priveşte iconografia, cât şi execuţia tehnică, datând din anul 1713 și fiind realizatăde Constantin Zugravul.

Alături de celelalte localităţi ale judeţului, localitatea Polovragi păstreazăcu succes tradiţiile şi meşteşugurile populare gorjene, turistul putând vizita aici atelierele unor meşteri populari sau având posibilitatea de a participa la evenimente folcloriceși spirituale, precum Hramul Bisericii Sfintei Mănăstiri Polovragi „Adormirea Maicii Domnului” (15 august), Hramul Bisericii Polovragi „Sfântul Dumitru” (26 octombrie), Hramul Bisericii Racoviţa „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril” (8 noiembrie), „Nedeia de la Polovragi” (14-20 iulie), fiind printre cele mai mari târguri etnofolclorice din ţară si un eveniment important pentru viaţa socială, culturală şi economică din Polovragi.

La toate acestea se adaugă şi posibilităţile de practicare a unor sporturi extreme, precum alpinismul, parapantismul, tiroliana, funicular sau coborârea în rapel (coborârea unui perete abrupt printr-un sistem de coardă dublă) - în zona Cheile Olteţului.