Obiective Antropice / Manastiri / Manastirea Polovragi / Descriere Plovragi / 
Descriere Plovragi

 Mănăstirea Polovragi

Sfântul lăcaş al Mănăstirii Polovragi este aşezat într-un colţ de natură pitoresc, la baza Cheilor Olteţului şi a muntelui Piatra Polovragilor, în comuna Polovragi, judeţul Gorj. Mănăstirea datează din anul 1505 şi îşi întâmpină vizitatorii cu o poartă masivă de lemn pe care scrie: „Bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului”.

Descriere

Mănăstirea Polovragi se află pe şoseaua Târgu Jiu - Râmnicu Vâlcea, în apropierea municipiului Târgu Jiu, într-un cadru natural pitoresc, la poalele muntelui Piatra Polovragilor. Incinta mănăstirii este străjuită de o frumoasă poartă de lemn, sculptată, ce întâmpină trecătorii. În dreapta  porţii este aşezată o troiţă din lemn sculptat, pe postament de beton, ce comemorează eroii şi martirii României. Localnicii şi vizitatorii Mănăstirii Polovragi afirmă că aceasta este una dintre cele mai frumoase mănăstiri gorjene.
Istoric
Documentele şi cercetările istorice au stabilit vechimea Mănăstirii Polovragi pe la 1505, ctitori fiind fiii marelui boier Danciu Zamona, Radu Comisul şi Patru Spătaru, aşa cum atestă hrisovul emis la 18 ianuarie 1480 de voievodul Basarab cel Tânăr. În timpul domniei lui Alexandru Ilieş, în 1629,  Mănăstirea Polovragi intră în posesia banului Craiovei, jupânul Paraianu Milescu.În anul 1643 Danciu Paraianu, pune bazele bisericii actuale, cu ajutorul domnitorului Matei Basarab.Hrisovul emis la 6 iulie 1648 de Matei Basarab, constituie prima atestare documentara a bisericii.
Mănăstirea este recuperată în anul 1693 de domnul Constantin Brâncoveanu de la Patriarhul Dositei al Ierusalimului, şi făcută metoc al Mănăstirii Hurezi. Biserica a fost restaurată în vremea lui Constantin Brâncoveanu. Acesteia i s-a  înălţat turla şi i s-a adăugat un pridvor în stil brâncovenesc. Pe lângă acestea, s-a zugrăvit interiorul,  au fost refăcute chiliile, clopotniţa şi zidurile de cetate.
Pe perioada stăpânirii austriece asupra Olteniei Mănăstirea Polovragi a fost considerată mănăstire corespunzătoare fortificaţiilor defensive. Un batalion de oşti a fost adăpostit între zidurile mănăstirii între 1718 şi 1739, după ce generalul Stainville a ales-o ca reşedinţă.La 27 aprilie 1802, mănăstirea a fost prădată de trupe tâlhăreşti. Legenda afirmă că atunci călugării au ascuns în apele râului Olteţ valorile mănăstirii.

Ansamblul Mănăstirii

Biserica mănăstirii Polovragi este zidită în stil bizantin şi poartă hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Turla bisericii, acoperită cu tablă, are formă poligonală, cu firide largi. Naosul şi pronaosul bisericii sunt de mărime egală. Catapeteasma este sculptată din lemn de tei, şi este considerată o adevărată capodopera a sculpturi româneşti de stil vechi, prezentând o ornamentaţie bogată cu împletituri florale. Pridvorul bisericii este executat în stil brâncovenesc, deschis, fiind susţinut de opt coloane din piatră.  Acesta adăposteşte piatra funerară a surorii ctitorului.

Biserica este pictată cu influenţe de tradiţie bizantină, în frescă. Pictura a fost realizată pe vremea lui Constantin Brâncoveanu, datarea acesteia fiind confuză, unele documente indicând  perioada anilor 1698-1705 altele indicând anii 1703-1712. Pictura a fost realizată de primii meşteri absolvenţi ai şcolii de artă brâncovenească de la Hurezi, printre care: Andrei Constantinos, Gheorghe Istrate şi Ranite.

 În spatele incintei, la nordul acesteia, într-o curte separată, se afla micuţa bolniţă a Mănăstirii, ctitorită de Episcopul Clement Lavrentie între 1732 - 1738.

Mănăstirea Polovragi este înconjurată de chilii, ce se constituie într-o puternică cetate de apărare. Deasupra porţii masive de lemn prin care se face intrarea în mănăstire se află clopotniţa mănăstirii.

Vizitatorii Mănăstirii Polovragi pot admira colecţia muzeală a acesteia, ce conţine o serie bogată de icoane pe lemn şi sticlă, din secolele al XVIII-lea si al XIX-lea, precum şi depozitul de carte veche cuprinzând peste 3000 de volume de valoare în limba română, slavonă şi greacă.