Obiective Antropice / Centre de etnografie, folclor si arta populara / Centru etnografic Podeni / Descriere Podeni / 
Descriere Podeni

Centru de etnografie, folclor și artă populară: Podeni

 

      Comuna Podeni este un important centru de etnografie, folclor și artă populară, remarcându-se prin diversitatea tradițiilor și frumusețea peisajelor naturale.

 

Localizare

 

Comuna Podeni este așezată în Podișul Mehedinți la o altitudine de 550 m și are în componență satele Gornenţi, Mălărişca, Podeni. Centrul de comună (satul Podeni) este străbătut de râul Bahna.  În afară de satele menționate mai sus, în componența comunei există câteva cătune pe dealurile care mărginesc malul drept al râului Bahna (către oraşul Băile Herculane din judeţul Caraş Severin): Sarafineşti, Bolovanul şi Satudin Mijloc.

      Distanțele până la localitățile învecinate nu sunt mari, respectiv:

¨      10 km până la Balta

¨      6-7 km până la Costești, Prejnea, Cireșu

¨      10-12 km până la Băile Herculane ( în funcție de traseul folosit), cu mențiunea că parcurgerea acestui ultim traseu presupune traversarea Munților Mehedinți, doar parțial accesibili cu mijloacele auto.

 

      Istoric

 

Există dovezi că în zonele de munte ale județului Mehedinți au existat așezări omenești din cele mai vechi timpuri, favorizate de un climat ușor mediteranean, mai prielnic, de adăpostul văilor sau al peșterilor, destul de frecvente în munții calcaroși din zonă. O primă atestare documentară a fost consemnată în anul 1424, când Dan al II-lea Voievod dăruiește satul Podeni Mănăstirii Tismana (ctitorită de călugărul Nicodim, care, mai înainte, zidise și Mănăstirea Vodița).

În 1581 și 1583 este întărită stăpânirea peste ocinile cumpărate în Podeni de către persoanele devenite coproprietare cu Mănăstirea Tismana, iar în 1632 o oarecareVigaPodeanca, din Podeni, a dăruit nepotului ei, Nicola din Glogova, via și moșia ei din Podeni, tot aici consemnându-se și ocinile moștenite de un căpitan din Gorj. În 1779, apoi în 1794, se vorbește despre moșnenii din Podeni (Arjoceștii) iar în 1819, se pomenește de 25 de familii plătitoare de bir, așezate pe moșia "miezesească".

Un aspect important legat de istoria locală și națională este acela că în comuna Podeni s-a păstrat, timp de sute de ani, un hrisov redactat la data de 20 septembrie 1459 în Cancelaria Domnească a lui Vlad Țepeș din București. E vorba de un act de împroprietărire a unui localnic podenar pe nume Andrei, împreună cu copiii săi, act care constituie prima atestare documentară a Bucureștiului ca cetate, pe această bază organizându-se, în 1959, aniversarea a 500 de ani de la nașterea capitalei României. Actul original, cu pecetea domnească, a fost expus multă vreme la intrarea în Muzeul Municipiului București, în prezent fiind păstrat în Arhivele Academiei Române.

 

 Etnografie, folclor și artă populară

 

Referitor la tradiții, în satele de munte încă se mai respectă datina nunților de trei zile, începând de sâmbătă seara (cu invitarea separată a nuntașilor mirelui și miresei la o cină mai sumară a „alergătorilor”, vecini sau rude apropiate, care se ocupă în mod deosebit de pregătirile nunții), continuând, duminică,  cu  „adăpatul” miresei, constituirea alaiului mirelui care se deplasează la casa miresei (unde porțile se deschid numai după rostirea „colacășeniilor”, un fel de orații de nuntă); apoi deplasarea, împreună și cu nuntașii miresei, la biserică, unde se oficiază cununia religioasă.

În ceea ce privește nedeile, chiar dacă nu se mai păstrează acea paradă a costumelor populare de acum 50-60 de ani,ele constituie un prilej de mare bucurie pentru toate vârstele, datarea fiind legată de hramul bisericii din satul respectiv: 20 iulie (Sfântul Ilie) pentru biserica din Podeni, prima zi după Sfântul Petru (30 iunie) pentru biserica din Gornenți și 8 septembrie (Sfânta Maria Mică) pentru biserica din Malarișca. În zilele de nedee, fiecare gospodar își întâmpină rude sau prieteni apropiați pe care îi invită la masă. Grupuri de lăutari sau alți instrumentiști și cântăreți asigură ambianța muzicală pentru ca petrecerea să fie deplină.

O altă tradiție locală străveche este „măsuratul oilor”, care are loc primăvara, de regulă după Sfântul Gheorghe (23 aprilie), când gospodarii își retrag turmele de la conacele unde au iernat, procedând la întocmirea stânelor, pentru care, din timp, se înțeleg și își construiesc, sus la munte, mai întâi strungile și colibele viitorilor baci și ciobani. Obiceiul e specific muntenilor, pentru care oieritul a fost un mijloc de existență dintotdeauna.

Măsurarea laptelui se va face de către toți sătenii cu aceeași unitate de măsură (o găleată) de către un fel de comisie improvizată ad-hoc și, în funcție de numărul de găleți stabilit la poziția fiecărui gospodar, se vor prelua, pe rând, pe tot timpul verii, cantitățile de lapte cuvenite pana la începutul toamnei, când sătenii se vor reîntâlni la „alesul oilor”. Se va constata atunci, în funcție de cantitatea de lapte obținută pe cap de oaie sau capră, care gospodar și-a întreținut mai bine animalele.

Din punct de vedere arhitectural, casele din această zonă sunt construite, aproape în totalitate, din piatră și lemn (având în vedere abundența acestor materiale pe plan local), de regulă piatra fiind utilizată la zidirea beciurilor sau pivnițelor, care alcătuiesc un fel de parter, iar lemnul servind la ridicarea etajului (cu camerele de locuit, bucătărie, holuri). În ultimele decenii, s-a extins și utilizarea cărămizii, cu excepția podurilor caselor care sunt tot din lemn (e vorba de spațiile dintre tavanele camerelor și acoperișuri, folosite, în mod obișnuit, ca magazii pentru cereale, fructe etc.).

 

Obiective culturale

 

Turiștii se pot bucura de numeroasele oportunități de agrement din zonă, generate în special de resursele naturale. Munții Mehedinți se încadrează, aproape în totalitate, înRezervația Naturală Domogled- Porțile de Fier, dispunând de o floră și o faună de o mare varietate, cu anumite specii unice pe plan național și chiar european.

Printre obiectivele turistice care pot fi vizitate în zonă se găsesc:

v  Peştera lui Epuran;

v  Formaţiuni carstice (în Balta);

v  Punctul fosilier Bahna – Vîrciorova;

v  Peştera „Curecea”;

v  Peştera „Suliţa”;

v  Peştera „Curecea”;

v  Stâncăriile de Camâna;

v  Cabana „Balta Cerbului”, renumit centru de prelucrare artistică a lemnului și cusături populare.

      Pe teritoriul comunei există câteva monumente istorice de o valoare inestimabilă:

®    Biserica de lemn „Sfântul Nicolae”, cod LMI 2010 MH-II-m-B-10361, situată în satul Malarișca;

®    Casa Domnica Guran, cod LMI 2010 MH-II-m-B-10363, situată în satul Malarișca;

®    Casa Paraschiva Dârpeş, cod LMI 2010 MH-II-m-B-10362, situată în satul Malarișca;

Biserica „Sfântul Ilie”, cod LMI 2010 MH-II-m-B-10377, situată în satul Podeni.