Obiective Antropice / Centre de etnografie, folclor si arta populara / Centru Etnografic Vaideeni / Descriere centru etno Vaideeni / 
Descriere centru etno Vaideeni

Centru de etnografie, folclor și artă populară: Vaideeni

 

Centrul etnografic Vaideeni, important prin modul remarcabil de păstrare a vechilor tradiții și meșteșuguri, este unul dintre cele mai frumoase obiective turistice ale regiunii Oltenia.

 

Localizare

 

Comuna Vaideeni este situată în nord-vestul județului Vâlcea, la poalele Munților Căpățânii, în extremitatea nordică a depresiuni subcarpatice Horezu. Comuna cuprinde mai multe sate: Cerna, Cornet, Izvoru Rece, Marița, Vaideeni.

Suprafața comunei Vaideeni este de 15.759 ha din care aproximativ 10.000 ha este acoperită de păduri. Satul Vaideeni reprezintă reședința comunei, fiind situat în bazinul râului Luncavăț, afluent al Oltului.

Apropierea comunei Vaideeni de obiective majore ale turismului naţional şi zonal reprezintă un motiv suplimentar pentru care turiștii ar trebuie să aleagă zona ca destinație de vacanță. Mănăstiri, peşterile din zonă (Peştera Liliecilor – Bistriţa, Peştera Polovragi, Peştera Muierilor – Baia de Fier), cheile din vecinătate (cheile Bistriţei, ale Olteţului), piramidele de şiroire din sedimentele cu sare de la Slătioara, Trovanții din carierele de nisip din Costeşti, ceramica de Horezu, monumente ale naturii şi istorice, muzeele din zonă transformă centrul Vaideeni într-o locație foarte interesantă și recomandată de vizitat.

        De asemenea trebuie menționată apropierea de localităţilebalneoclimaterice ale judeţului: Govora, Olăneşti, Călimăneşti, Cozia, Ocniţa.

 

 Istoric

 

Satul Vaideeni în stil și denumire originală este menționat pentru prima oară în documente în secolul XIII sub numele de Vai de Ei. Satul sub această formă și cu această denumire se afla încomuna Romos, judeţul Hunedoara. În urma năvălirii hoardelor tătare din anii 1241-1243, satul Vai de Ei a fost distrus, iar o parte din locuitori au trecut munţii şi s-au aşezat pe meleagurile oltenești.În secolul al XVIII-lea, mai multe familii de oieri din Ardeal, în principal din Mărginimea Sibiului, au venit în zonă din cauza oprimării religioase (catolicizare forțată).

Localitatea apare în documente și în secolul al XVI-lea, în  timpul lui Radu cel Mare și se referă la una din întâmplările care aveau loc în mod frecvent în viața satelor – „judecata” pentru pământ. În acest conflict, câștig de cauză au avut locuitorii din Vai de Ei, despre care se consemnează în Hrisovul lui Radu cel Mare, că „au fost stăpâni netulburați de nimeni din moși strămoși pe aceste meleaguri”. Satul a primit denumirea actuală în secolul al XIX-lea.

 

Etnografie, folclor și artă populară

 

Din punct de vedere etnocultural, Vaideeni reprezintă o zonă de interferență între zona etnografică a Olteniei „de sub Munte” și zona etnografică Mărginimea Sibiului care și-a pus puternic amprenta asupra tuturor aspectelor din viața locuitorilor din zonă.

        Turiștii care vizitează centrul Vaideeni au ocazia să cunoască și chiar să ia parte la tradițiile zonei care au fost transmise din generație în generație și care sunt respectate în fiecare an:

- Sânzienele. Cu această ocazie, în sat se adună flori de sânziene, se împletesc coroniţe (câte fete în casă, atâtea coroniţe). Toate tradițiile locale sunt recomandate de vizionat: bătrânele adună flori de sânziene, le leagă snop, le stropesc cu apă la fântână şi le leagă în podul casei; fetele se duc la fântână, se stropesc cu apă împreună cu băieţii, aduc coroniţele acasă şi le pun la icoane, să le aducă noroc şi să le protejeze de rele.

- În fiecare an în localitate se organizează nedeia modernă „Învârtita Dorului”, festival folcloric ce reuneşte formaţii păstoreşti din toată ţara.Tot la acest festival se organizează expoziţii de artă populară şi de produse alimentare cu specific păstoresc. Prima ediţie a nedeii păstoreşti „Învârtita Dorului”, a avut loc în anul 1968, când la iniţiativa profesorului Vartolomei C. Todeci, vechea tradiţie populară, organizată încă din cele mai vechi timpuri pe crestele munţilor Carpaţi, a fost organizată în centrul satului Vaideeni.

Legenda spune că numele de „învârtita dorului” vine de la o doină cântată de un cioban tânăr care se topea de dorul mândrei sale. Coborând noaptea în sat, feciorul a mers la iubita lui pentru a-şi potoli dorul, însă fata nu  i-a răspuns iar el, de supărare, a plecat cântând prin sat.

- Transhumanța. Urcatul şi coborâtul oilor de la munte, plecarea lor din sat spre diferite regiuni din  ţară, este marcată şi ea prin diverse manifestări, ca de exemplu iernatul, tunsul oilor, formarea târlelor.

- La Înălţare. La 40 de zile după Paşti localnicii pun la porţi leuştean cu care copii se bat, crezând că cel care te atinge primul îţi ia puterea.

- Lăsatul Secului. La începutul postului Paștelui, se practică obiceiul opăiţatului („Alimări”). Se aprind focuri mari, iar tinerii, având opaiţe (torţe confecţionate de ei), le învârt deasupra capetelor şi cântă potrivit specificului locului şi obiceiului.

- Prima zi a anului. Cu această ocazie are loc Balul Oierilor, cu o tradiție de peste 100 de ani, organizat la Căminul Cultural din localitate. La această serbare participanţii vin îmbrăcaţi în costume cu specific ciobănesc.

- Obiceiuri de nuntă. Nunta presupune mai multe etape, obiceiuri precum pețitul miresei de către băiat și familia acestuia, plimbarea mirelui prin localitate însoțit de fratele mirelui (acesta poate fi fratele natural sau un băiat socotit ca atare) pentru a invita sătenii la nuntă și pentru a-i îmbia cu băutură din plosca acestora, împodobirea bradului cu florile culese de așa-zisele „mirese”, alaiul nașilor către casa miresei, etc.

       Centrul etnografic Vaideeni este renumit pentru prelucrarea artistică a pieilor, lânilor şi confecţionarea de instrumente muzicale, precum și pentru portul popular ciobănesc cu influenţe din zona Mărginimii Sibiului, deci este recomandat de vizitat pentru a viziona aceste obiceiuri și tradițiile locurilor.

        În ceea ce privește arhitectura caselor din zonă, aceasta îmbină atât caracteristicile zonei etnografice „Oltenia de sub munte” (case vechi cu pridvor), cât și trăsăturile specifice Mărginimii Sibiului (case cu ocol).

        În Vaideeni s-au păstrat vechi tradiții meșteșugărești care pot fi admirate de turiștii care vizitează zona: 

Ø  cusături și țesături artistice (săculețe, desagi);

Ø  instrumente muzicale, în special fluiere;

Ø  prelucrarea artistică a lemnului (obiecte de uz gospodăresc: lăzi, coșuri, furci de tors lânăetc.);

Ø  prelucrarea artistică a pieilor (tăbăcărie) și confecționarea de cojoace;

Ø  prelucrarea lânii (obiecte de îmbrăcăminte, pături).

Analizând istoria culturală a comunei, evenimentele notabile sunt înființarea, în anul 1898, a bibliotecii comunale, în cadrul scolii, și crearea, în anul 1908, a  Cercului Cultural „Înflorirea”. Ulterior, în anul 1949, s-a înființat formația de fluierași maturi din Vaideeni, care în anul 1965, a primit actuala denumire - Ansamblul Miorița.

 

Obiective culturale

 

     Conform Listei Monumentelor Istorice 2010, pe teritoriul comunei Vaideeni se regăsesc următoarele monumente istorice:

-          - Biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva”, cod LMI VL-II-m-B-09730, situată în satul Marița, despre care se spune că ar fi cea mai veche biserică de lemn păstrată în nordul Olteniei. Nu există suficiente date istorice pentru a confirma acest lucru, deşi după unii specialişti inscripţia „leato 7065” săpată în lemnul unei bârne exterioare din peretele de Sud, ar reprezenta data ctitoririi acesteia.  Totuşi cert este faptul că lăcaşul datează de dinainte de 1745, deoarece apare menţionat într-un document de epocă în care vătaful plaiului Hurez, Ion Urşanu, susține necesitățile materiale ale bisericii.

Astăzi biserica de lemn din Mariţa nu mai este în cult, însă acest aspect nu diminuează valoarea sa istorică şi artistică. În această biserică, cu excepţia tâmplei, nu apar nicăieri urme de pictură. Pictura tâmplei este realizată în tempera pe un strat de preparaţie asemănător cu cel al icoanelor, o tehnică mai rar întâlnită la bisericile de lemn din Oltenia şi din care până astăzi s-au păstrat puţine urme.      

-  Biserica „Sfântul Ioan Botezătorul”, cod LMI VL-II-m-B-09956, a fost construită între anii 1870 şi 1877 și este situată în centrul satului Vaideeni. Lăcașul mai este  cunoscut sub denumirea simplificată de „Biserica Veche”;

În cadrul centrului etnografie, folclor și artă populară Vaideeni pot fi admirate de asemenea obiecte de tehnică ţărănească, înscrise în Lista Monumentelor Istorice 2010:

- Ansamblu de instalații tehnice, localizat in satul Vaideeni și datat din sec.XIX, cod LMI VL-II-a-B-09957;

- Joagăr hidraulic, localizat în satul Vaideeni și datat din  sec.XIX, cod LMI VL-II-m-B-09957.01;

- Moara de apă, localizată în satul Vaideeni și datată din  sec. XIX, cod LMI VL-II-m-B-09957.02;

- Dărac, localizat în satul Vaideeni și datat din sec.XIX, cod LMI VL-II-m-B-09957.03;

- Piuă hidraulică, localizată în satul Vaideeni și datată din  sec.XIX, cod LMI VL-II-m-B-09957.04.