Obiective Antropice / Centre de etnografie, folclor si arta populara / Centru etnografic Vladesti / Descriere Vladesti / 
Descriere Vladesti
Centru de etnografie, folclor și artă populară:  Vlădești     
    
Comuna Vlădești este un important centru de etnografie, folclor și artă populară, remarcându-se prin meșteșugul olăritului precum și prin numeroasele sărbători tradiționale organizate pe tot parcursul anului.
    
Localizare

Din punct de vedere geografic, comuna Vlădeşti se găsește în zona de centru-est a judeţului Vâlcea, în vestul municipiului Râmnicu Vâlcea, pe cursul inferior al Râului Olăneşti, la 5 km distanţă de municipiul Râmnicu Vâlcea și la 13 km de oraşul Băile Olăneşti.
Localitatea Vlădeşti are o lungime de 3 km de-a lungul Drumului Naţional 64 A. Localităţile care formează comuna Vlădeşti sunt: Vlădeşti - centrul administrativ şi satele: Fundătura, Pleaşa, Pripor, Trundin.
Comuna Vlădeşti are ca vecini: la est - municipiul Rm. Vâlcea, la vest - Comuna Păuşeşti-Măglaşi si oraşul Olăneşti, la sud - oraşul Ocnele Mari, la nord - comuna Bujoreni și comuna Muereasca. Localitatea este străbătută de la vest la est de râul Olăneşti pe o lungime de circa 3 km.       
      
Istoric

Pe actualul teritoriu al comunei Vlădești cele mai vechi urme ale activităţii umane datează de circa patru milenii, din epoca bronzului tracic. Acestea au fost scoase la lumină în urma săpăturilor arheologice realizate în anul 1958 iniţiate si coordonate de renumitul istoric Dumitru Berciu. Descoperirile făcute sunt considerate de acesta ca fiind „senzaţionale” deoarece reprezintă extensia nordică a epocii bronzului tracic numită cultura Verbicioara. Arsura de vatră a ceramicii descoperite are culoarea neagră-cenuşie, cu nuanţe brune, dovadă că realizatorii ei aveau aşezări stabile, de durată.
Documente privind atestarea aşezărilor din comuna Vlădeşti apar abia în secolul al XVI-lea. Satul românesc îşi trage numele de la slavonescu „Selo”, care înseamnă „silişte”.
Nicolae Iorga spunea că „satele romaneşti, ca grupări populare organice, au apărut încă foarte devreme şi poartă denumirea strămoşului, la care se adaugă finala eşti”. Astfel, numele a două din satele comunei vin de la două personaje ce poartă numele de origine slavă: Iaroslav şi Vlad.
În diferite documente emise între anii 1636-1639 Iani, boier de origine greacă, se stabilește în satul Iaroslăveşti căruia îi zice şi Dosu. „Dos” înseamnă şi astăzi: loc dosnic, aflat în partea de nord a dealului, zonă mai puţin însorită.
În anul 1824, între posesiunile Episcopiei în această zonă este menţionată şi „o moară pe apa Râmnicului în Iaroslăveşti ce i se zice şi Dosul cu Morile”, denumire menţinută până în anul 1968 când este denumit Priporul.
Satul Vlădeşti a fost menționat prima dată în documente în data de 15 mai 1535 când Vlad Voievod stabilește pentru boierii Vlad şi fratele său „să le fie în Vlădeşti jumătate de ocină (moşie) pentru că le este veche şi dreaptă ocină şi dedină. La ei prădalica să nu fie şi de nimeni neatins”. Fundătura, Pleaşa si Trundin, sate izolate, la 1866 sunt consemnate ca mahalale, iar în anul 1893 sunt prezentate drept cătune, locuri retrase. Fundătura (loc înfundat între păduri) a oferit, în vremuri grele, adăpost celor retraşi din vale. Denumirea satului Pleaşa vine de la sat aflat lângă un deal înalt, lipsit de vegetaţie (pleşuv, gol). Trundin își trage numele de la „trănd” - pitră, din care, odinioară se obţinea varul.
      
Etnografie, folclor și artă populară
   
      Principala ocupație a locuitorilor comunei Vlădeşti a fost dintotdeauna agricultura. Pe terenurile arabile au fost cultivate cereale (porumb, grâu), legume, în special cartof. De asemenea o suprafaţă importantă a localităţii este ocupată de plantaţii de pomi. În prezent, structura ocupaţională a populaţiei comunei Vlădeşti este puternic influenţată de apropierea de municipiul Râmnicu Vâlcea. Astfel s-au dezvoltat activităţi de industrie extractivă şi a materialelor de construcţii, de prelucrare a lemnului, realizare a preparatelor din carne, prestări servicii şi turism, activităţi realizate de numeroase societăţi cu capital privat.

Ceramica populară (olăritul) reprezintă elementul principal de individualitate a comunei Vlădeşti din mai multe motive: vechimea meşteşugului, numărul mare al celor care l-au practicat şi recunoaşterea naţională şi internaţională a valorii unora din ei.
În ciuda faptului că centrul de ceramică Vâlcea este menționat în documente abia în secolul al XIX lea, el este cu siguranță unul dintre cele mai vechi din țara noastră. Această afirmație este susținută de arhaicitatea formelor și a motivelor. Mărturiile arheologice de pe meleagurile vâlcene includ și Vlădeștiul în descoperirea așezărilor de viață omenească încă din paleolitic, neolitic și epoca bronzului.
Olarii din Vlădești, ca și cei din întreg lanțul subcarpatic al vechii Țări Românești, s-au ocupat cu producerea vaselor de pământ nu numai pentru a-și exercita o dispoziție artistică dar și pentru a-și asigura surse de venit complementare. La Vlădești se lucrează atât ceramică smălțuită cât și ceramică nesmălțuită.
Referitor la tehnica de ornamentare, ceramica nesmălțuită din acest centru cunoaște trei variante:
-     decor prin pictare cu corn , predilect cu angobă, înainte de ardere, vasul fiind ars o singură dată;
-     decor prin pictare cu cornul și pensula cu angoba albă și nuanțe de ocru;
-     tehnica inciziei în pasta crudă a vasului cu ajutorul „fachieșului” sau a unui bețigaș înainte de ardere.
         Practicarea acestui meşteşug este atestată documentar relativ târziu: în 1730 se judecă o pricină iscată între Radu Vlădescu şi părintele Pahomnie, Egumenul mănăstirii Sărăcineşti. Sunt chemaţi pentru a depune mărturie asupra hotarului doi oameni buni şi bătrâni din Vlădeşti: Damaschin monahul şi Tudor Olariul.
          În 1890, lăzi pline cu oale, străchini, crătiţi de gătit şi vase pentru flori luau zilnic drumul Râmnicului realizate de 15 vlădeşteni care aveau fabrici de oale.
          În 1894, învăţătorul Grigore Mihăescu se angajează „să procure, pentru Muzeul Naţional din Bucureşti, vase de olărie lucrate de meşteri olari din Vlădeşti”.
          În anul 1910 meşterul olar Ion M. Bucete onorează o comandă de 3000 vase „cu smalţ obişnuit” pentru sera orașului Râmnicu Vâlcea. Tot în 1910 se consemnează o „reacţie” colectivă a olarilor vlădeşteni împotriva „pripăşirii” în Râmnic a unor olari bulgari. Simţindu-se ameninţaţi, olarii vlădeşteni i-au scris prefectului de Vâlcea, cerându-i sa intervină.
Ceramica de Vlădeşti are o particularitate distinctă, este o ceramica albă (caolin alb) în care, după prima ardere, se scaldă vasele şi apoi se decorează cu cornul. Motivele utilizate sunt simple, fiind moştenite din bătrâni de artiştii locali. Dezvoltarea istorică a olăritului în această localitate este facilitată de existenţa din abundenţă a pământului de oale de foarte bună calitate. În prezent, olarii din Vlădeşti comercializează produsele lor prin târguri şi bâlciuri organizate cu prilejul sărbătorilor religioase şi prin intermediul muzeelor, la târguri organizate de muzee pentru meşteri populari, muzee din ţara şi peste hotare (în anul 2007 meşterii olari - Dumitru Şciopu si Patru Eugen - au fost în Germania, trimişi de Muzeul Ţăranului Român din Bucureşti, iar în 2008 aceştia au primit o invitaţie în Toronto, Canada cu Muzeul Astra din Sibiu).
Tehnologia de fabricare a produselor din ceramică este următoarea: pământul (cel din dealul Bercului) se aduce cu căruțul și se pune într-un depozit unde se lasă pe perioada de iarnă la dospit și este udat. Prin înghet și dezgheț consecutiv pământul își modifică structura chimică devenind mult mai ușor de prelucrat, mai unsuros, mai maleabil și mai ductil, adică se poate trage mai ușor pe roată. Se amestecă în malaxor și se învelește în celofane putându-se păstra în stadiul acesta chiar câteva luni, la umbră și la răcoare, în beciuri speciale de unde se iau cantitățile necesare lucrului în fiecare zi. Deoarece primăvara și vara intervin muncile agricole, toamna se face cea mai mare cantitate de ceramică iar iarna nu se poate lucra din cauza înghețului.

Obiective culturale

În localitate există următoarele obiective culturale: o biserică, un cămin cultural, un atelier muzeu de olărit și artă populară, o bibliotecă, 2 monumente de artă şi un sit arheologic.
Biblioteca a fost înființată în iunie 1953 și cuprindea un număr de 1.746 volume. Sediul bibliotecii se afla în casa proprietarului Dumitru Ionescu și cuprindea două săli : sala de lectură și depozit. La 1 noiembrie1957 a fost mutată în noul local al Căminului Cultural. Cuprindea 2 camere și holul, 9 rafturi, 7 mese și 12 scaune. Din 1957 biblioteca își desfășoară activitatea în incinta căminului cultural și dispune în prezent de 7700 volume. Media anuală de utilizatori este de 280. Turiștii pot participa la următoarele evenimente organizate în incinta căminului cultural:
- „Din memoria culturală a Comunei Vlădești”;
- „Valori cultural – științifice în județul Vâlcea”;
- „Eminescu – aduceri aminte”;
- „Oameni de cultură vâlceni în dialog cu cititorii”;
- „Ulciorul de Vlădești”.
Conform Listei Monumentelor Istorice 2010, pe teritoriul comunei Vlădești se regăsesc următoarele monumente istorice:
- Biserica cu hramul „Buna Vestire”, cod LMI VL-II-m-B-09970, construită în formă de corabie, din caramidă și piatră de râu de către preotul Dumitru (calugărit sub numele de Daniil Ieromonahul) în anul 1773. Acest preot fusese preot de mir la bisericuța din lemn în 1718 în centrul comunei (mutată în Râureni de Vâlcea) când jupân Radu Vlădescu a început sa construiască biserica parohială de astăzi. Preotul Dumitru a luat parte ca ctitor si slujitor la zidirea bisericii parohiale. În 1898 au fost aduse modificări bisericii.
- Casa N. Constantinescu, cod LMI VL-II-m-B-09971, construită în secolul XIX.
- Situl arheologic de la Vlădeşti, cod LMI VL-I-s-B-09595.
Pe teritoriul comunei Vlădești există trei unități de învățământ dintre care funcționează o școală cu 11 săli de clasă (învățământ primar și gimnazial) cu două laboratoare școlare, două biblioteci și două grădinițe dintre care una în limba germană.
Potențialul turistic al comunei este determinat de existența monumentelor istorice și de Schitul Lacul Frumos situat în satul Pleașa, la 11 km de municipiul Râmnicu Vâlcea și circa 5 km departe de centrul comunei Vlădești.
Schitul Lacul Frumos cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” este aşezământ ridicat cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Gherasim, Arhiepiscopul Râmnicului, între anii 1994-1997, având ca ctitori pe ieromonahul Paisie Vasiloglu de la Mănăstirea Frăsinei şi localnicii Traian Avrinte şi Mihail Gujan.