Obiective Antropice / Manastiri / Manastirea Lainici / Descriere Lainici / 
Descriere Lainici

Mănăstirea Lainici

Mănăstirea Lainici este o mănăstire ortodoxă de călugări unică în România prin elementele de arhitectură și pictură interioară care sunt apreciate de către vizitatori.

Descriere

Mănăstirea Lainici este situată în defileul Văii Jiului, la 25 km distanţă de Petroşani şi la 32 km de Târgu Jiu.
În ceea ce privește denumirea mănăstirii, nu se cunoaște exact proveniența cuvântului „Lainici”. O variantă sugereazăcă acesta este de origine grecească: în greaca veche, lainos înseamnă „de piatră”, în cazul de față – „trecătoare prin munţi de piatră”.
Altă interpretare este aceea că termenul derivă de la numele unui trib geto-dac, al „Lailor”, care a fost cunoscut în perioada secolelor al IV-lea – al V-lea împreună cu tribul „bessilor” în zona Sarmisegetuzei, la circa 80 km distanţă de Lainici.

Istoric
Sfântul Nicodim a construit un schit din lemn la Lainici, însă măsurile represive ale împărătesei imperiului Austro – Ungar, Maria Tereza, care au distrus majoritatea mănăstirilor ortodoxe din Ardeal, la jumătatea secolului al XVIII-lea, au ajuns și în acestă zonă. Biserica ctitorită din secolul al XIV-lea – al XV-lea ar fi fost distrusă în acea perioadă, conform unor documente atestate. Mănăstirea Lainici este menționată în documente din a doua jumătate a secolului al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lea.Prin urmare, începutul Mănăstirii Lainici nu este în anul 1817 cum menţionează pisania actualei biserici, ci atestarea este mult mai veche, biserica construindu-se pe alte fundaţii mai vechi, aşa cum s-a putut observa în anul 2008 când s-a restaurat pictura şi s-a îndepărtat tencuiala care nu era originală. Se puteau observa diverse etape de construcţie ale bisericii - chiar trei etape. Iniţial fusese altarul şi naosul, după care s-a mai adăugat şi pronaosul. În cele din urmă s-a adăugat pridvorul, folosindu-se ca necropolă pentru ctitori şi a fost pictat, finalizându-se conform pisaniei, în anul 1817.
În Mănăstirea Lainici s-a ascuns Tudor Vladimirescu deghizat în călugăr, în momentul în care a fost urmărit de turci. De aceea, în 1817, Mănăstirea a fost devastată de turci, iar călugării au fost alungaţi de pe teritoriul localității.
În timpul primului război mondial, între 1916 și 1918, mănăstirea a fost devastată. În prezent pot fi observate pe pereţii din altar numele unor soldaţi şi ofiţeri care au dormit acolo şi au profanat biserica. Au fost furate de către soldaţii germani toate bunurile de preţ, inclusiv clopotele. Arhiva mănăstirii, care era de 16 metri liniari, a fost arsă, conform faptelor relatate de documentele vremii.
În 1961 Mănăstirea Lainici a încetat să funcționeze ca mănăstire independentă, rămânând cu titlul de „casă de oaspeţi”. Până în 1970 uşile bisericii au fost închise cu lacătul, și nu s-au mai ținut slujbe în interior decât în unele Duminici şi sărbători religioase.
În 1975 starețul Caliopie Georgescu, a făcut unele îmbunătăţiri în viaţa mănăstirii, fiind favorizat de factorii politici ai vremii, care erau mai permisivi.
Cel mai cunoscut stareț al mănăstirii Lainici a fost Cuviosul Irodion, „Luceafărul Lainiciului”, cum este supranumit de Sfântul Calinic de la Cernica. Cuviosul Irodion Ionescu a fost stareţ timp de 40 de ani în Mănăstirea Lainici între 1854 şi 1900, cu intermitenţe.
Acesta s-a născut în 1821 la Bucureşti primind numele de Ioanla botez. La vârsta de 20 de ani se retrage la Mănăstirea Cernica, sub îndrumarea stareţului Calinic. În 1846 devine călugăr, primind numele de Irodion. În septembrie 1850 stareţul său Calinic este hirotonit episcop la Râmnicu Vâlcea unde a plecat însoțit de mai mulți ucenici printre care și Irodion. Pe acesta l-a detașat, la sfârşitul anului 1851, la Schitul Lainici. După moartea duhovnicului său, Sfântul Calinic, episcopul îşi ia ca duhovnic pe ucenicul său Irodion, stareţul de la Lainici. Acesta a decedat pe data de 3 mai 1900.

Ansamblul Mănăstirii Lainici
Cu ocazia sărbătorii „Izvorul Tămăduirii” din 1990 s-a pus piatra de temelie pentru noua biserică-catedrală de către Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Nestor al Olteniei. Biserica a fost începută, proiectată schematic şi construită până la stadiul de finisaje de către ing. Ioan Selejan, în prezent Preasfinţitul Episcop al Covasnei şi Harghitei.
Nouabiserică-catedrală din Mănăstirea Lainici este inedită prin planul său arhitectonic, cuprinzând două biserici suprapuse. Acest lucru a fost impus pe de o parte de planul fizic al terenului, care este în pantă, acesta creând necesitatea unui demisol.
Partea de sus este zugrăvită de pictorul Grigore Popescu, prezentând istoria Bisericii de după persecuții, până în prezent. Părintele stareț a dorit ca în biserică să fie zugrăviți sfinții martirizați recent. Sunt pictați în primul rând sfinții ruși, uciși în timpul comunismului, apoi sfinți din toată zona de est.
Tematica iconografică a bisericii de la demisol este destinată, potrivit starețului, vieții creștinilor de la anul 1 până la anul 313, reprezentând majoritatea Sfinților și martirilor din istoria bisericii din întreaga lume.
După anul 1989 în Mănăstirea Lainici s-au efectuat diverse lucrări majore: construcţia din temelie a unui nou corp de chilii pentru călugări, a unei trapeze mari pentru hramuri şi sărbători religioase importante, a unui gard din piatră ce înconjoară mănăstirea, lângă Jiu s-a construit un zid de sprijin împotriva inundaţiilor pe o lungime de un kilometru, etc.
În data de 23 iulie 2006  a fost adusă de la Muntele Athos, din mănăstirea Dohiariu, o copie a Icoanei făcătoare de minuni „Gorgoepicuus”, „Grabnic Ascultătoarea”. Această Icoană a fost executată special pentru Mănăstirea Lainici şi este a cincea copie care s-a făcut în ultimii 100 de ani în toată lumea.
Biserica veche a mănăstirii, construită la începutul secolului al XIX-lea, apare în Lista monumentelor istorice din județul Gorj având cod LMI GJ-II-m-B-09254.