Obiective Antropice / Centre de etnografie, folclor si arta populara / Centru Etnografic Baia de Arama / Descriere centru etno Baia de Arama / 
Descriere centru etno Baia de Arama

Centru de etnografie, folclor și artă populară:  Baia de Aramă

 

Localitatea Baia de Aramă este un important centru de etnografie, folclor și artă populară, remarcându-se prin numeroasele sărbători tradiționale organizate pe tot parcursul anului.

 

Localizare

 

Din punct de vedere geografic, Baia de Aramă este situată în sud-vestul Olteniei, în nordul judeţului Mehedinţi, la distanţe aproape egale de Drobeta Turnu Severin (65 km), Târgu Jiu (45 km) şi Băile Herculane (60 km).

 

Oraşul este situat în Podişul Mehedinţi, în ţinutul Plaiul Cloşani, adăpostindu-se într-o mică depresiune între dealurile Dochiciu, Dealu Mare şi Cornet, fiind traversat de paralela de 45° (45° 0' - latitudine N, 22° 49' - longitudine E).

 

Tot Baia de Aramă se ocupă de administrația localităților învecinate: Brebina, Titerleşti, Bratilovu, Pistriţa, Dealu Mare, Negoieşti, Mărăşeşti, Stăneşti.

 

Baia de Aramă se află în apropierea unor peşteri foarte frumoase, precum: Bulba (2-3 km), Ponoarele (5 km) şi Cloşani (15 km).

 

 

 

Istoric

 

Baia de Aramă este o aşezare veche (Calchis – aramă), de pe timpul sciților şi romanilor, care au deschis aici mine de cupru.

 

În documentele medievale, localitatea purta numele de Baia. Astfel, în 1518, Neagoe Basarab întăreşte jupânesei Neacșa, fiica logofătului Harvat, stăpânirea asupra Băii: „Și iar a dat domnia mea amânduror Baia toată. Iar după aceea jupân Dobrovoe pârcălabul au socotit la moartea lui de au dat partea lui de la Bae şi partea jupânesiiNeacșii mânăstirii de la Tismana pentru sufletul lui” - DRH, B, Ţara Românească, vol. II, Ed. Academiei, Bucureşti, 1972, p. 328.

 

Tot sub denumirea de Baia, satul apare și într-un document din anul 1581: „Iară eu, jupâniţa Dumitra împreună cu sora mea, anume Mara, fiicele lui Dumitru din Bârsești, scriem acest zapis al nostru, să fie la mână jupaniţei Neacșa şi la mâinile fiilor ei Nicola şi Vintilă, fiii lui Lațco din Glogova, că să ştie că le-am vândut lor din ocina noastră din satul de la Baia și din satul de la Lostiștea” -  DIR, veacul al XVI-lea, B. Ţara Românească, Ed. Academiei, Bucureşti, 1952, p. 13.

 

Baia de Aramă a luat parte și la Revoluţia de la 1821: „În fruntea unui detaşament de panduri Tudor Vladimirescu a intrat la 26 ianuarie 1821 în Baia de Aramă şi după înfrângerea forţelor puterii boiereşti oastea pandurilor s-a îndreptat spre Strehaia” (conform plăcii memoriale situate pe actuala clădire a fostului dispensar). Pentru a-și arăta respectul față de legendarul pandur, băieșii au ridicat în centrul oraşului o statuie lui Tudor Vladimirescu, lucrare din bronz aparținând sculptorului C. Bălăceanu (1928).

 

Localitatea este menționată sub numele de Baia de Aramă abia în anul 1836, într-un document al lui Preda Săulescu, în care se spune că „s-a făcut deplină dovadă cum că Hagi Constantin Stoenescul a cumpărat de la moşii şi părinţii acestor moşteni, Mărăşeşti şi Brebinari, prin zapise iscălite de dânşii, toată moşia Bulbii pe care este oraşul Baia de Aramă şi satul Sgândărești şi Dealu Mare şi ocnele de aramă, precum şi siliștea Brebinei de mijloc din hotar până în hotar”.

 

În 1864 Baia de Aramă este recunoscută ca „urbe şi reşedinţă a subprefectului plaiului Cloșani” (târg de întâlnire a meşteşugarilor şi comercianţilor din Plaiul Cloșani).

 

Nici cele două războaie mondiale nu au ocolit această localitate, Baia de Aramă numărând 57 eroi în primul război mondial şi 22 eroi în cel de-al doilea război mondial. În cinstea pierderilor înregistrates-a construit în 1994, din inițiativa generalului Ispas Morega, un monument, în oraș, lângă pârâul Valea Orașului.

 

Între 1951-1968, Baia de Aramă a fost reşedinţă de raion iar în 1968 a fost declarată (din nou) oraş. Nicolae Iorga, în lucrarea sa intitulată România cum era până în 1918, vorbeștedespre istoria acestei mici localităţi: „Și într-adevăr, chiar dacă această Baie, pe lângă a Moldovei, a Maramureşului (Baia Mare), a Crişului, este foarte veche, deşi la început se va fi scos aramă pentru grosolanii bani dacici, imitând pe cei ai regilor macedoneni şi dacă romanii au lucrat aici pentru armele lor de bronz, dacă Mircea I se înţelegea cu un sas pentru exploatarea gropilor, dacă, în sfârşit, într-o vreme mai nouă sub Matei Basarab, se scotea de aici minereul pentru a-l arde, cum spunea călătorul sirian Pavel de Alep, cârciumarii, negustorii, meşterii par a fi în sârbime, încetăţenindu-se apoi în alt colţ muntean al Olteniei. De aici aspectul târgului balcanic care se menține”.

 

Etnografie, folclor și artă populară   

 

Ca și preocupări specifice zonei, oamenii se ocupă cu:

 

- Exploatarea lemnului

- Creşterea animalelor

- Pomicultură

- Apicultură

- Agricultură

 

Cu toate că aceste activități nu se disting prin profilul lor popular, localitatea Baia de Aramă a avut și și-a menținut de-a lungul timpului statutul de centru etnografic, folosindu-se de următoarele atracții, organizate de Primăria Baia de Aramă:

 

·         Zilele oraşului Baia de Aramă (august). Acestea cuprind diverse manifestații, dispunând de numeroşi interpreţi și formaţii de muzică populară din mai multe judeţe ale ţării;

·         Festivalul Naţional de Folclor „Munte, munte, brad frumos” (ajuns în 2013 la Ediția a XV-a, august) – evenimentul face parte din seria de manifestări dedicate Zilelor Oraşului Baia de Aramă;

·         Spectacol de colinde şi folclor „Vin Sărbătorile” (decembrie);

·         Nedee de Sf. Ilie (în satul Mărăşeşti);

·         Târg duminical;

·         „Fii orașului” (august). Sărbătoare inițiată de domnul general în rezervă Ispas Morega cu scopul de a strânge alături, în ziuade Ispas (sau Ziua Eroilor), oameni marcanţi născuţi pe acele meleaguri, dar care şi-au căutat consacrarea la nivel național sau internațional;

·         Zilele liceului Constantin Brâncoveanu (mai).

 

Obiective culturale

 

În localitate există următoarele obiective culturale: o biserică (actuală mănăstire), o bibliotecă, o protoerie, o casă de cultură,monumente de artă.

 

Inaugurarea Casei de Cultură din Baia de Aramă, denumită „Constanţa Sârbulescu” a avut loc în cea de-a doua zi a Zilelor oraşului Baia de Aramă – 2013. Aceasta a fost dată în folosinţă în toamna anului 1957 și a funcţionat continuu până în primăvara anului 2011, când a început reabilitarea sa, regăsindu-se atunci într-o avansată stare de deteriorare.

 

Mănăstirea „Sfinții Voievozi” (Cod LMI: MH-II-m-A-10249)datează încă din anul 1703, iar biserica mănăstirii păstrează integral pictura originară, executată în tehnica a fresco. Fiind inițial o mănăstire de călugări, Mănăstirea Baia de Aramă a fost reinstaurată prin decizia Sinodului Metropolitan în 2008, an când s-a aprobat reînființarea Mănăstirii Sfinții Voievozi ca mănăstire de călugărițe (sub jurisdicția Episcopiei Severinului și Strehaiei).

 

Pe teritoriul localitățiiBaia de Aramă există un grup școlar (Liceul Tehnologic Constantin Brâncoveanu)care funcționează ca un liceu cu clasele IX-XII,4școligenerale și 7 grădinițe.

Baia de Aramă dispune și de un Centru social multifuncţional (inaugurat în 2011), care conține o cantină pentru oamenii săraci, grădiniţă pentru copii şi o sală de distracţie pentru tineret.

Potențialul turistic al comunei este determinat de existența următoarelor obiective turistice:

 

·         Cheile și Peștera Bulbei;

·         Peștera Gura Plaiului;

·         Cornetul Băii;

·         Păstrăvăria Baia de Aramă;

·         Statuia lui Tudor Vladimirescu;

·         Statuia lui Constantin Brâncoveanu;

·         Podul de la Apa Neagră;

·         Dealul Dochiciu;

·         Fântâna arteziană „Paralela 45”;

·         Depozitul de minereu de la Brebina;

·         Rezervația Cornet.